Barroso candidează la propria-i succesiune

Versiunea pentru tiparire

Marimea textului:

Jose Manuel Barroso, actualul preşedinte al Comisiei Europene, şi-a oficializat candidatura pentru al doilea mandat de cinci ani. De mai multă vreme, analiştii, comentatorii acreditaţi la Parlamentul European ştiau de „aspiraţia“ fostului prim-ministru portughez de a rămâne la conducerea Comisiei, motiv pentru care a desfăşurat - neoficial - un intens lobby pe lângă grupurile parlamentare din PE. De data aceasta, spun unii colegi ziarişti, Barroso a recurs la o regie bine pusă la punct. Sigur de sprijinul actualei preşedinţii cehe, el a avut mai întâi o convorbire cu premierul ceh, Jan Fischer. Acesta l-ar fi întrebat „dacă este pregătit pentru al doilea mandat la preşedinţia CE“. Răspunsul, fireşte, a fost pozitiv, urmat de o declaraţie în care Barroso a precizat că „se simte onorat de propunerea ce i se face“ şi că „a acceptat cererea“ lui Jan Fischer. Premierul ceh a început deja consultările cu statele membre ale Uniunii Europene, prima având deja loc marţi, cu Angela Merkel. Aceste consultări trebuia finalizate înaintea summit-ului european din 18 iulie, de la Bruxelles. În perioada de dinaintea scrutinului parlamentar din 7 iunie, majoritatea opiniilor membrilor vechiului Parlament erau favorabile menţinerii lui Barroso la conducerea Comisiei Europene pentru încă cinci ani. Rezultatele scrutinului au schimbat însă datele problemei. Ascensiunea Verzilor şi pătrunderea în forul legislativ european a mai multor deputaţi naţionalişti, eurosceptici au şubrezit şansele de succes ale lui Barroso, criticat în repetate rânduri pentru ineficienţa Comisiei Europene în lupta pentru combaterea efec-telor crizei economice şi financiare. Pentru moment, Barroso dispune totuşi de sprijinul şefilor de stat şi de guvern ai ţărilor membre ale UE, dar nu neapărat pentru numirea sa încă din luna iulie. Angela Merkel şi-a exprimat doar „sprijinul personal“ faţă de Barroso. Şeful diplomaţiei franceze, Bernard Kuchner, declara în Adunarea Naţională a Franţei că „nu-şi poate imagina“ că summit-ul european din 18 iulie se va pronunţa în favoarea altui candidat care „pentru moment este Barroso“. Interesantă formulare! Căci este ştiută de mai multă vreme poziţia Franţei şi a Germaniei: ele ar prefera ca desemnarea definitivă a noului preşedinte al Comisiei Europene să aibă loc după ce şi irlandezii vor vota Tratatul de la Lisabona, noul act constituţional al UE ce vizează reformarea organizatorică a Comisiei, inclusiv facilitarea adoptării deciziilor în cadrul Uniunii, dar, mai ales, mult mai responsabilă în faţa Parlamentului European.
O părere tot mai des evocată este că Barroso nu dispune totuşi de un sprijin majoritar în Parlamentul European, forul care decide în cele din urmă cine conduce Comisia Europeană. Grupul parlamentar de dreapta PPE, care, împreună cu statele membre, îl susţine pe portughez pentru al doilea mandat, număra 238 de mandate (fără conservatorii britanici), ceea ce este departe de majoritatea absolută (369 de voturi) necesară. Chiar şi cu aportul liberalilor (80 de deputaţi, care nu vor vota în totalitate cu Barroso), majoritatea necesară nu va fi atinsă. În ceea ce-i priveşte pe socialiştii spanioli şi portughezi, de regulă în favoarea lui Barroso, din solidaritate iberică, nu mai sunt la fel de numeroşi ca în Parlamentul anterior. Astfel, relevă editorialistul cotidianului strasbourghez Dernieres Nouvelles d’Alsace, constatăm că în Parlamentul European se conturează mai degrabă o majoritate anti-Barroso. Ea ar putea reuni Verzii (52 de mandate), trei sferturi din cei 162 de deputaţi socialişti, 33 de deputaţi din extrema stângă, câţiva liberali, circa 100 de eurosceptici, plus 25 de conservatori britanici ce s-au separat de PPE. Negocierile continuă, ele fiind urmărite atent de guvernele naţionale care se tem că vor fi dezavuate la 16 iulie, în sesiunea de la Strasbourg a Parlamentului European.