În Centrul Social „Sfântul Andrei“ pentru găzduire și îngrijire persoane vârstnice din comuna doljeană Malu Mare, 72 de persoane își găsesc alinarea în fața suferințelor provocate de anii grei ce au trecut peste ei. Poveștile lor de viață sunt emoționante.
Am pășit în Centrul Social „Sfântul Andrei“ aproape de ora prânzului. Soarele reușise să străpungă pânza norilor. Câțiva bătrânei, ce își sprijineau povara anilor grei în baston, se plimbau prin curte. Conacul din apropierea centrului, care i-a aparținut lui Constantin Poenaru, afișa o imagine similară celei pe care o văd și bătrânii în fiecare dimineață în oglindă. Și peste el anii au trecut, lăsând urme adânci, așa că pașii conduși involuntar de gândul asemănării izbitoare dintre om și locuri îi conduc spre curtea din spatele centrului. Acolo, dincolo de gard, natura creionează tablouri mai plăcute ochilor. Se așază pe bănci și mintea colindă spre lumi mai frumose, pe vremea când nimic nu părea imposibil și greu de realizat, spre anii tinereții.
O poveste din Craiova de odinioară
O bătrânică de 102 ani, cel mai în vârstă beneficiar al serviciilor din centru, nu se mai poate bucura de tabloul naturii. Din patul său rememorează cu plăcere timpurile trecute. A fost croitoreasă. Nu făcea parte dintr-o familie înstărită, mama sa era văduvă, așa că a făcut doar clasele primare. A fost atunci trimisă la cea mai renumită croitoreasă din Craiova de altădată, doamna Văduvescu, pentru a deprinde tainele cusutului. În cel mai scurt timp, a ajuns să pășească în casele celor mai de seamă oameni ai urbei de odinioară. Ochii i se umezesc la amintirea acelor vremuri. „Am lucrat în case boierești, pe la doctorii Stenberg, la avocații Fortunescu, Paveliu, pe la colonei. Am lucrat lenjerie de pat, de corp, rochii, bluze. Existau jurnale și doamnele se uitau acolo și alegeau diferite modele, iar eu le făceam. Dacă aveau mașină în casă, lucram la ele. Eram menajată, mâncam cu ei la masă“, ne povestește Ștefana Munteanu.
O întrebăm care este secretul longevității, iar răspunsul ne uimește: „Am muncit și am trăit cu ce-am avut“, ne lămurește femeia.
Părăsim camera bătrânei. Într-o altă încăpere, ce găzduiește clubul de relaxare, unde pereții sunt îmbrăcați cu rafturi pe care sunt așezate tot felul de volume, la o masă, doi bătrânei joacă rummy.
Pe hol îl întâlnim și pe „domnul primar“. Ne salută cordial și ne mărturisește cu zâmbetul pe buze: „Mă duc la gagici. Ce, eu sunt așa bătrân ca voi?!“, glumește fostul primar al Murgașiului, deplasându-se cu greu cu ajutorul unui baston.
O cunoaștem și pe mama Paulina, pe numele său Păuna Barbu. E de doar trei săptămâni în centru. Gândul îi este acasă, la gospodăria sa. „Am durere în suflet, cât oi trăi, că mi-am lăsat casa și am venit aici“. Încearcă să se facă utilă, să uite de gândurile negre, așa că dacă nu e la bucătărie, ajută la curățenie, dă cu mătura, mai șterge un pervaz.
E bolnavă și e conștientă că în centru găsește un ajutor medical de nădejde, așa că face eforturi să se obișnuiască.
Poetul centrului
În ora petrecută în centru ajungem să cunoaștem și alți beneficiari ai serviciului social. La fereastră îl zărim pe Alexandru Marian Bădică. Cerem permisiunea și ne așezăm. Privirea părăsește peisajul ce se întrevede prin geam și noi așteptăm cu sufletul la gură să ascultăm altă poveste de viață. Alexandru Marian Bădică este cunoscut drept poetul centrului. A fost lăcătuș, a avut multe meserii, după cum ne destăinuie. A făcut un infarct, s-a despărțit de soție, apoi a avut un accident stupid, a căzut pe scări și s-a lovit la cap, după care a rămas cu o pareză pe partea stângă. Îi este afectată și mâna dreaptă, așa că astăzi, când focul creației nu îi dă pace, scrie poezii ajutat de tastele telefonului. Și muzica îi este dragă, nu numai rimele adunate în versuri, așa că în vreme ce pe un telefon tastează versuri, de pe un altul ascultă muzică la căști. „Pareza mi-a afectat și partea dreaptă și scriu urât, așa că mai bine folosesc telefonul. Versurile sunt micul meu univers. Scriu poezie de suflet, spirituală, poezie umoristică. Îmi place deopotrivă să fotografiez natura, să mă uit la păsări, să le observ viața“, ne spune Alexandru Marian Bădică. S-a obișnuit în centru și este convins că în nici un alt loc din lume nu ar găsi oameni atât de deosebiți. Acasă, singur, cu bolile care îl macină, nu ar fi avut ocazia să bucure pe nimeni cu versurile sale. Ne citește și nouă câteva, create cu gândul la fiica sa. „Am greșit enorm în viață / De copii îndepărtat / N-ascultai de-a ta povață / Că de val am fost purtat / Regretele sunt tardive / Să-ntorc timpul înapoi / Cu instincte primitive nu mai pot, nici dacă voi / Am nevoie de iertare / Și o vorbă am să-ți spun / Să mă ierți, fetița tatei, că n-am fost un tată bun / Și-acolo în veșnicie am să-L rog pe Dumnezeu / Să te ție El în pază / Cum nu am făcut-o eu“.
Unele dintre versurile sale vor fi publicate în revista centrului, alături de alte povești de viață ale celor care își găsesc alinarea suferințelor bătrâneții în acest loc.
72 de beneficiari, 90 pe lista de așteptare
În Centrul Social „Sfântul Andrei“ din comuna Malu Mare sunt adăpostiți în prezent 72 de bătrâni, în vreme ce pe lista de așteptare se regăsesc alți 90.
„Serviciile oferite persoanelor vârstnice aflate în centru sunt găzduire și îngrijire medicală, pe perioadă nedeterminată. Putem să instituționalizăm și pe perioadă determinată, dar este un număr mic de locuri disponibile. Prioritare sunt locurile pe perioadă nedeterminată. Pe lângă aceste servicii, oferim și servicii de ergoterapie, de petrecere a timpului liber, consiliere psihologică. Există în centru săli amenajate cu televizor, fotolii, unele dintre ele primite din donații. Foarte mulți bătrânei își petrec cel puțin o oră-două aici. Fiecare etaj are clubul lui de relaxare dotat cu televizor, combină muzicală, dvd player, bibliotecă“, ne spune Marius Udrică, șeful Centrului social „Sfântul Andrei“ din comuna Malu Mare.
Dat fiind numărul mare de solicitări, se fac planuri pentru dezvoltarea centrului, care funcționează la primele două etaje ale fostului cămin al liceului din comună. Se are în vedere extinderea, cel puțin pentru anul în curs, cu încă un nivel. „Lucrez la planul de dezvoltare pe anul 2016. Primul pas va fi extinderea centrului cu încă 32 de locuri, la etajul trei. Încercăm să oferim niște condiții deosebite și posibilitatea, celor care vin la noi, de a locui singuri în cameră“, a precizat Marius Udrică.
La Centrul Social „Sfântul Andrei“, bătrânețea încearcă să îmbrace haine decente, care să facă mai ușoară povara anilor ce s-au scurs peste oameni.
