Corigent la aritmetica
Lectura e una cel putin interesanta, desi nu prea reusesti sa te prinzi daca este vorba despre o teza cu subiect medical, istoric, militar, literar sau daca sint abordate probleme mult mai vaste, cum ar fi tehnologia extractiei titeiului si criza energetica la nivel planetar. Intr-o biblioteca, teza lui Gheorghe Lilea ar putea fi asezata pe raftul de fictiune pura si foarte prost scrisa. Mult prea desconsideratul petrol, sustine Lilea, vindeca definitiv reumatismul, artroza, gripa, spondilita, ulcerul, amigdalita.
Cu satisfactia unui alchimist care a descoperit elixirul vietii, doctorul Lilea ne prezinta, la pagina 54 a lucrarii sale, „compozitia chimica cromatografica: parafine- 94,66% greutate; benzen- 0,32% greutate; toluen- 2,58% greutate; xileniu- 4,44% greutate.“ Tragem linie si adunam: 102%. Probabil ca numai un doctor in matematici superioare ar putea interpreta corect acest rezultat, care noua ne sugereaza ca orice lingurita de gaz reprezinta, de fapt, o supradoza. Gheorghe Lilea se mai joaca de-a aritmetica in teza de doctorat, impartind suta de subiecti in 21 de femei si 77 de barbati. Mai mult decit atit: sa presupunem ca, disperat de insuccesele tratamentelor clasice, un pacient decide sa mizeze totul pe ultima carte si incearca terapia alternativa recomandata de doctorul Lilea. Ei bine, nefericitul in cauza va avea mari batai de cap in privinta regimului alimentar impus de medic. „Se va evita pe parcursul curei consumul de lapte, iaurt, derivate ale acestora, cafea, alcool, acestea stimulind toxicitatea produsului“, avertizeaza Lilea. Mici sacrificii, de altfel inerente, care nu-l descurajeaza pe pacient, dispus sa renunte la toate pentru o dusca de gaz lampant.
Gazul in versuri
Doctorul Lilea insista insa sa transforme posologia leacului intr-un nonsens, contrazicindu-se inca o data: „Evitarea pe parcursul curei interne a consumului de lapte, iaurt, derivatele acestora, cafelei, alcoolului, uleiului de ricin, este contraindicata…“
Mai departe, etnoterapeutul Lilea pare sa vrea sa ne convinga ca risul e cel putin la fel de sanatos ca gazul, punctind in special la capitolul umor involuntar. Doctorul isi exemplifica teza cu cazul savantului profesor Constantin Paul, care „a primit titei si l-a incercat mai intii in inhalatii.“ Dar, ghinion, „moartea l-a impiedicat sa experimenteze si pe cale bucala.“ De altfel, Gheorghe Lilea surprinde prin ineditul bibliografiei. Daca referintele din Plutarh, Hipocrate, Discorde si Celsus a v-au plictisit, puteti sa va delectati cu poezia lui Sorescu, „A bea gaz“, inserata pe trei pagini ale tezei. „ – E-he! Muream eu de mult / Daca nu beam gaz. / Cu pacatoasa mea de boala… / Ar fi fost bozul mare pe mine“, spune nea Trica, eroul lui Sorescu, citat de Lilea. Pacat, spunem noi, ca medicul- sef al brigazii de jandarmi nu a trecut cu lectura si prin cartile lui Vasile Voiculescu. Din poezia „Ionica“, ar fi aflat cum un sat intreg plinge la groapa unui tinar care tocmai asta facuse rau: se luase dupa gura babelor si bause gaz. Mai interesant e ca, spre deosebire de Marin Sorescu, poetul Vasile Voiculescu era medic de meserie…
