Condimentele şi ierburile aromate transformă o mâncare obişnuită într-un preparat extraordinar. Este bine să ştiţi care sunt cele mai preţioase mirodenii, sosite în Europa tocmai din Orientul Mijlociu.
Cu mult înainte ca uleiul să fie una dintre bogăţiile Orientului Mijlociu, condimente precum scorţişoara sau cuişoarele valorau mai mult decât aurul. Mâncărurile orientale erau fade înainte ca aceste mirodenii să ajungă aici din regiuni asiatice îndepărtate şi din lumea arabă, ai căror locuitori au acaparat rutele comerciale şi au controlat decenii întregi preţurile condimentelor, după ce şi-au dat seama cât de valoroase sunt mirodeniile exotice. Vă prezentăm o scurtă listă a celor mai aromate, preţioase şi scumpe mirodenii folosite în gastronomia din Orientul Mijlociu, pe care europenii le-au adoptat fără prea multe regrete sau îndoieli.
Şofranul
Pentru că şofranul este o substanţă colorantă extrasă din planta cu acelaşi nume, condimentul rămâne unul dintre cele mai scumpe din lume. Şofranul îşi are originea în Grecia, fiind folosit în medicină, bucătărie şi industrie. În gastronomia din Orientul Mijlociu, mirodenia este utilizată atât pentru a colora, cât şi pentru a condimenta mâncărurile, conferind acestora un gust acrişor şi o nuanţă de galben foarte deschis.
Curcuma
Folosit deseori ca înlocuitor mai ieftin al şofranului, curcuma are un miros înţepător, acrişor şi este aromat cu parfum de portocală şi ghimbir. Nu se cunoaşte originea exactă a curcumei, însă cel mai probabil condimentul provine din Indonezia. Curcuma este folosită în general pentru a condimenta curry, orezul şi preparatele pe bază de pui, mâncăruri cărora le conferă o culoare galbenă, dar departe de cea conferită de şofran. Curcuma este folosită nu doar ca mirodenie, ci şi ca medicament pentru afecţiunile digestive şi ca substanţă antiseptică de uz extern.
Nucşoara
Nucşoara este sămânţa aromată a arborelui tropical numit nucşor, originar din Indiile de Vest. Nucşoara este o mirodenie puternic aromată, cu parfum de citrice, care se combină foarte bine cu alte condimente şi care se foloseşte pentru a asezona carnea, orezul, legumele şi sosurile preparate în ţările din Orientul Mijlociu.
Fructele de oţetar
Oţetarul este un arbore cu frunze compuse, cu flori galbene-verzui şi fructe roşii-purpurii, ale cărui fructe pot fi folosite la fabricarea oţetului. Oţetarul este originar din Orientul Mijlociu, unde creşte în sălbăticie. Este deseori folosit în locul lămâilor sau al oţetului, pentru că fructele sale au un gust înţepător. Oţetarul este folosit ca mirodenie amestecat cu cimbru şi seminţe de susan, fiind utilizat pentru a condimenta preparatele din peşte, carnea de orice fel, supele, tocăniţele şi orezul.
Cuişoarele
Cuişoarele sunt mirodenii foarte puternice, cu miros înţepător şi gust dulceag, folosite pentru condimentarea dulciurilor, a orezului, a preparatelor pe bază de fasole, a cărnurilor şi sosurilor din gastronomia Orientului Mijlociu. Cuişoarele provin din Indonezia şi au fost răspândite în întreaga lume de către negustorii arabi, încă de pe vremea Imperiului Roman. În afară de faptul că sunt un condiment foarte apreciat, cuişoarele sunt folosite şi în scopuri medicinale, pentru a împrospăta respiraţia.
Ienibaharul
Ienibaharul este un arbore exotic cu frunze alungite şi cu fructe mici, rotunde şi negre, care sunt folosite drept condiment cu aromă puternică şi gust acrişor. Fructele de ienibahar sunt ele însele mirodenii, însă în general sunt folosite în amestec cu nucşoară şi scorţişoară, pentru a condimenta carnea, tocăniţele şi supele. Cel mai probabil, ienibaharul provine din Jamaica şi, potrivit legendei, Cristofor Columb a fost cel care a descoperit acest condiment.
Scorţişoara
Este o mirodenie puternic aromată, fabricată din coaja unui copac asiatic (scorţişorul), fiind cel mai cunoscut şi popular condiment din întreaga lume. Deşi în cea mai mare parte a lumii scorţişoara este folosită numai ca mirodenie pentru deserturi, în Orientul Mijlociu este folosit drept condiment pentru felurile principale: dă un gust special cărnurilor, vânatului, orezului şi preparatelor din legume.
Chimionul
Cunoscut mai degrabă sub denumirea sa populară „chimen“, acest condiment este originar din Asia, însă, în prezent, se cultivă prin mai toată lumea. Folosit pentru a da gust unei game variate de mâncăruri, chimionul se utilizează la scară largă în prepararea reţetelor pe bază de orez şi cuşcuş. În plus, chimionul este folosit şi ca tratament în cazul problemelor digestive.
Coriandrul
Coriandrul este o plantă erbacee anuală, cu flori albe sau roz, cu miros pătrunzător şi fructe în formă de globuleţe, bogate în uleiuri eterice. Seminţele uscate ale coriandrului se întrebuinţează drept condiment, dar şi în industria farmaceutică şi a parfumurilor. Planta, despre care se ştie că este originară din Persia, are trei părţi comestibile: frunzele – care au un gust care aduce cu cel al lămâilor, rădăcinile şi seminţele – care au o aromă puternică, picantă. Coriandrul se foloseşte ca mirodenie în prepararea prafului de curry, a pudrei de ardei iute şi a amestecului de mirodenii „garam masala“, dar condimentează foarte bine şi mâncărurile preparate din linte, fasole şi grâu.
Mirodenii pentru sănătate
Prezenţa mirodeniilor în alimentaţie sporeşte efectele profilactice ale unei diete, condimentele înlocuind cu succes ingredientele nesănătoase precum aromele artificiale şi bogate în calorii. Atenţie, însă: în cantităţi mari, unele dintre mirodenii pot fi toxice.
Nucşoara este eficientă împotriva bacteriilor. Studiile realizate pe animale arată că nucşoara are proprietăţi antidepresive.
Scorţişoara reduce nivelul glicemiei, ajută la stoparea dezvoltării unor bacterii şi protejează împotriva bolilor de inimă.
Cuişoarele au efecte antiinflamatorii şi antioxidante, fiind, de asemenea, surse naturale de acizi graşi esenţiali, vitamina C, calciu şi magneziu.
