Guvernul României nu indeplineste standardele minime in vederea eliminarii traficului de fiinte umane, cu toate acestea, depune eforturi semnificative in acest sens. Aceasta este concluzia celui de-al saselea Raport anual al Departamentului American de Stat, prezentat la Washington de Condoleezza Rice. România a fost inclusa la nivelul 2 si este catalogata o tara de tranzit pentru femeile si fetele traficate in scopuri de exploatare sexuala. Nivelul 1 a fost ocupat de tarile care si-au indeplinit cu brio misiunile la capitolul combaterii traficului de carne vie.
Raportul afirma, totusi, ca autoritatile de la Bucuresti continua sa faca progrese importante, iar documentul mentioneaza provocarile continue cu care se confrunta guvernul in identificarea victimelor traficului de fiinte umane. „Femei din Moldova, Ucraina si Rusia sunt traficate prin România catre Italia, Spania, Germania, Franta, Austria si Canada. Au existat informatii conform carora baieti si tineri români au fost traficati catre alta tara din Europa de Est in scopuri de exploatare sexuala. Fete românce sunt traficate in interiorul tarii in scopuri de exploatare sexuala comerciala, iar baietii sunt traficati in estul si nordul României catre centre urbane in scopuri de munca fortata, inclusiv furturi minore fortate“, a anuntat Rice, evidentiind insa si unele progrese facute de tara noastra.
235 de infractori, condamnati
România si-a intensificat eforturile de aplicare a legii impotriva traficului de fiinte umane si a luat masuri pentru a imbunatati coordonarea guvernamentala prin crearea Agentiei Nationale pentru Prevenirea Traficului de Fiinte Umane, la sfârsitul anului 2005. Departamentul de Stat a mentionat-o in mod deosebit pe românca Iana Matei ca fiind un „Erou al luptei impotriva traficului de fiinte umane“.
Matei este fondatoarea unei organizatii nonguvernamentale, care ofera asistenta femeilor victime ale acestui flagel. Si eforturile de aplicare a legii impotriva actelor de trafic au fost remarcate, facându-se referire la condamnarile pronuntate anul trecut.
In 2005, Politia Româna a anchetat 231 de cazuri si a trimis spre acuzare 124 de dosare, rezultatul constând in condamnarea a 235 de traficanti – o crestere de peste 100%, in raport cu cei peste 103 traficanti deferiti justitiei in 2004.
Din cele 235 de persoane condamnate, 137 au fost trimise in inchisoare, 64 primind pedepse intre un an si cinci ani de inchisoare, iar alti 64, intre cinci si zece ani de inchisoare.
Politisti mai bine instruiti
România ar trebui sa isi imbunatateasca metodele de identificare a victimelor si sa stabileasca un sistem functional de directionare a acestora. Guvernului i se sugereaza sa lucreze mai indeaproape cu ONG-urile axate pe combaterea traficului de fiinte umane si sa le ofere resurse financiare mai stabile. Politia ar trebui sa fie mai bine instruita pentru a informa victimele cu privire la serviciile oferite de ONG-uri.
Faptul ca victimele traficului au ales sa nu apeleze la adaposturile de stat ar trebui sa dea de gândit guvernului care ar trebui sa dezvolte alte strategii pentru a le oferi serviciile de care au nevoie. Guvernul nu ar trebui sa amendeze sau sa penalizeze, sub nici o forma, victimele traficului de fiinte umane, se arata in Raportul prezentat la Washington.
Victimele ocolesc adaposturile de stat
La capitolul „prevenire“, tara noastra se pare ca a convins, din moment ce documentul intocmit de Departamentul de Stat al SUA mentioneaza ca „s-a facut dovada unor eforturi adecvate“.
Oficiul National Român pentru Combaterea Traficului de Fiinte Umane a organizat seminarii si a creat un site de internet pentru elevi pentru a creste gradul de constientizare impotriva acestui fenomen. O „nota buna“ a fost obtinuta si la punctul privind imbunatatirea asistentei si protectiei acordate victimelor.
In decursul anului 2005, au fost operationale sapte adaposturi de stat, iar victimele au beneficiat de asistenta medicala, juridica si sociala, desi calitatea serviciilor a fost diferita de la o institutie la alta. Mai mult decât atât, problemele legate de finantare au condus la inchiderea si redeschiderea câtorva dintre acestea.
Politia si procurorii au obligatia de a informa victimele cu privire la dreptul acestora de a apela la un adapost de stat, dar, in practica, majoritatea victimelor nu folosesc aceasta varianta. Doar 29 din cele 175 de victime asistate de guvern au apelat la adaposturile de stat.
