Amânarea la plată a datoriilor firmelor către stat nu favorizează companiile, aşa cum se dorea, ci dimpotrivă. Nu există încă norme metodologice, dar se ştie clar că societăţile care solicită amânarea la plată trebuie să depună garanţii la stat pentru sumele eşalonate şi plătesc penalităţi chiar mai mari decât dobânzile pe care le-ar achita către bănci.
Ordonanţa de urgenţă pentru amânarea la plată a obligaţiilor fiscale neachitate la termen ca urmare a efectelor crizei economico-financiare (OUG nr. 92/2009, publicată în MO nr. 457 din 1.07.2009) nu poate fi încă pusă în aplicare, pentru că, pe de o parte, nu au apărut normele metodologice, iar pe de altă parte, nu ajută cu nimic firmele care au dificultăţi, spune mediul de afaceri. Societăţile aflate în impas financiar din cauza crizei pot amâna plata datoriilor pe maximum şase luni, dar plătesc mai mult decât înainte. Potrivit actului normativ, firmele care îndeplinesc o serie de condiţii pot cere Fiscului amânarea la plată a datoriilor create până la 30 ale lunii dinaintea depunerii cererii. Numai că societăţile trebuie să achite şi majorările de întârziere aferente perioadei pentru care li se amână datoriile. Legislaţia în vigoare spune că aceste majorări sunt de 0,1% pe zi. „Sunt mai mari decât la bănci. Pentru un credit bancar dobânda este cu câteva procente mai mică decât penalizările percepute de Fisc. Cine îşi permite aşa ceva?“, se întreabă vicepreşedintele Consiliului Naţional al Întreprinzătorilor Particulari Mici şi Mijlocii din România (CNIPMMR), Valentin Cristea. CNIPMMR a solicitat de o jumătate de an statului înlesniri la plata impozitelor pentru firmele care erau bun-platnice până anul trecut, dar care întâmpină dificultăţi din cauza crizei de acum.
Amânare doar pe hârtie
Reprezentanţii Fiscului doljean au vrut să informeze firmele ce condiţii trebuie îndeplinite cumulativ de acestea pentru a beneficia de înlesniri la plată din partea statului. Condiţiile respective sunt: firma nu înregistrează obligaţii fiscale restante la data de 30 septembrie 2008; şi-a depus toate declaraţiile fiscale; nu are înscrise fapte în cazierul fiscal; nu s-a stabilit răspunderea potrivit prevederilor Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare şi/sau răspunderea solidară, potrivit Codului de Procedură Fiscală. Actul normativ spune că în 15 zile de la publicarea în Monitorul Oficial trebuie să apară şi normele metodologice. Fiscul lasă să se înţeleagă că actul normativ este destinat firmelor aflate „pe moarte“. „Este, de fapt, amânarea executării silite. Aşteptăm să apară normele metodologice“, a spus directorul coordonator al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice (DGFP) Dolj, Eugen Călinoiu. Nu este pomană fiscală, pentru că firmelor care cer astfel de facilităţi pe şase luni li se calculează şi penalităţile de întârziere, dar nu sunt executate silit.
Statul cere garanţii aproape duble
Prin actul normativ invocat, statul îţi dă cu o mână şi îţi ia cu două, consideră oamenii de afaceri. Ordonanţa impune societăţilor care cer înlesniri la plata obligaţiilor către stat garanţii mult mai mari decât debitul propriu-zis. Articolul 4 din OUG nr. 92/2009 prevede că: „(1) În termen de 15 zile de la data comunicării deciziei de amânare la plată, contribuabilii vor constitui garanţii sub forma scrisorii de garanţie bancară şi/sau vor oferi bunuri libere de orice sarcini în vederea instituirii măsurilor asigurătorii. (2) Garanţiile constituite şi/sau bunurile oferite în vederea instituirii măsurilor asigurătorii vor acoperi sumele amânate la plată, precum şi majorările de întârziere datorate pe perioada amânării“. Vicepreşedintele CNIPMMR spune că „este o prostie să ceri aşa ceva. Ori riscăm cu toţii, ori nu mai riscăm deloc. Ca să depui scrisoare de garanţie bancară trebuie să faci evaluare, pe care tot firma o plăteşte, să iei înscrisuri de la Cartea Funciară, unde iar plăteşti“. Valentin Cristea a menţionat că mediul de afaceri are unele solicitări pe care guvernanţii le interpretează altfel faţă de realitate. „Vorbim în paralel cu guvernanţii. Este ca şi cum te-ai duce la doctor şi i-ai spune că te doare apendicele, iar el te-ar opera de splină. Ordonanţa aceasta este doar pe hârtie, ca să bifeze ei măsuri anticriză în faţa UE. Dar pentru mediul de afaceri nu este de nici un ajutor“, a arătat Cristea. Acesta a mai spus că dacă firmele aveau garanţii atât de mari s-ar fi împrumutat la bănci pentru a-şi plăti datoriile. Oamenii de afaceri speră că după apariţia normelor metodologice de aplicare poate se vor mai clarifica anumite aspecte.
„Vorbim în paralel cu guvernanţii. Este ca şi cum te-ai duce la doctor şi i-ai spune că te doare apendicele, iar el te-ar opera de splină. Ordonanţa aceasta este doar pe hârtie, ca să bifeze ei măsuri anticriză în faţa UE. Dar pentru mediul de afaceri nu este de nici un ajutor“.
Valentin Cristea, vicepreşedintele CNIPMMR
