Angajatorii români ar trebui să fie pregătiţi pentru forţa de muncă neglijată până acum. În caz contrar, aceştia riscă să piardă bani din pricina discriminării anumitor categorii de persoane.
Potrivit specialiştilor, Europa se confruntă în acest moment cu o scădere a natalităţii şi o creştere a speranţei de viaţă. „În acest context putem vorbi de o îmbătrânire a populaţiei şi de o scădere a procentului de populaţie care compune forţa de muncă. Se micşorează numărul angajaţilor dezirabili“, a declarat Livia Aninoşanu, director de programe la Centrul Parteneriat pentru Egalitate (CPE), prezentă marţi la Craiova la întâlnirea cu tema „Rolul angajatorului în combaterea discriminării la locul de muncă“, organizată în cadrul campaniei cu motoul „Nu discrimina, luptă pentru diversitate!“.
Angajaţi asiatici
Potrivit Liviei Aninoşanu, pe piaţa forţei de muncă europeană apar grupuri-ţintă noi pentru angajatori, cum e cazul persoanelor care până acum au fost evitate, cu bună ştiinţă sau din întâmplare. „România urmează acelaşi trend. Ne confruntăm cu o imigraţie masivă ce generează lacune pe piaţa muncii care, în mod natural, atrage altă forţă de muncă. Există posibilitatea ca în următorii ani să avem din ce în ce mai mulţi angajaţi cetăţeni pakistanezi, chinezi, asiatici, în general“, a declarat Andi Păcurar, reprezentant al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD).
Pierderi importante
Până a ajunge în situaţia de a angaja un număr tot mai mare de străini, angajatorii ar trebui, potrivit specialiştilor, să încerce să se orienteze către forţa de muncă mai puţin luată în considerare în ultima perioadă – categoriile de persoane discriminate. Centrul de Resurse Juridice (CRJ), alături de CPE, desfăşoară campania cu motoul „Nu discrimina, luptă pentru diversitate!“, care propune un concept nou de promovare a diversităţii la locul de muncă: implicarea activă a angajatorului în parteneriat cu angajaţii în introducerea principiului nediscriminării şi egalităţii de şanse în cultura organizaţională. Campania face parte dintr-un proiect realizat cu finanţare de la Uniunea Europeană prin Programul PHARE 2004: Adoptarea şi implementarea acquis-ului comunitar. „Studiile de specialitate arată că pericolul discriminării există şi, atunci când o companie se confruntă cu ea, se produc pierderi importante“, se arată într-un comunicat emis de Camera de Comerţ şi Industrie „Oltenia“, organizatorul întâlnirii – de la Craiova – cu tema „Rolul angajatorului în combaterea discriminării la locul de muncă“. La această întâlnire, care este prima dintr-un şir de opt la nivel naţional, firmele craiovene au fost informate despre legislaţia naţională şi internaţională din domeniul antidiscriminării aplicabilă companiilor şi ce măsuri se pot lua împotriva discriminării la locul de muncă.
Femeile de peste 40 de ani, defavorizate
Potrivit „Ghidului de bune practici pentru companii“ emis în cadrul proiectului în România, 26,16% din anunţuri conţin discriminări pe criteriu de gen, 13,45% impun limite de vârstă nejustificate pentru anumite locuri de muncă şi profesii, iar 34,33% cer experienţă, în condiţiile în care pentru anumite locuri de muncă nu este necesară. „Din cercetări, pentru subiecţii intervievaţi, femeile de peste 40 de ani alcătuiesc grupul de persoane cel mai defavorizat pe piaţa muncii, cu şansele cele mai mici de a obţine şi păstra un loc de muncă“, a declarat Iustina Ionescu, coordonatoarea Programului Combaterea Discriminării, de la CRJ. Potrivit acesteia, în realitate, cele mai expuse categorii sunt persoanele cu nevoi speciale (cu dizabilităţi fizice), cu orientări sexuale diferite de ale majorităţii, romii şi persoanele infestate cu HIV.
Discriminaţi în Europa?
În unele cazuri, limita de vârstă impusă de angajatorii străini este discriminatorie, totuşi, potrivit specialiştilor din domeniu, nu se poate generaliza. „Dacă angajatul poate să justifice o pretenţie, cum e cea ca angajatul să fie sub o anumită limită de vârstă, nu e discriminare“, a explicat Andi Păcurar. Şi interdicţia românilor pe anumite pieţe de muncă suportă anumite discuţii. Reprezentantul CNCD a evitat însă să afirme dacă nu vorbim de discriminare pe considerente de apreciere sau de fapt. „Prin tratatul de aderare au dreptul să impună anumite măsuri restrictive. Ca idee, este o măsură prin care se încearcă protejarea unui grup considerat vulnerabil (cetăţenii respectivelor ţări care sunt vulnerabili în faţa celor care ar fi dispuşi să lucreze pe un salariu mai mic)“, a adăugat Păcurar.
Cum se pot apăra persoanele discriminate
Persoana care se consideră victimă a discriminării poate să aleagă ca modalitate de apărare:
– pentru o rezolvare amiabilă: medierea părţilor – (CNCD şi sindicatul);
– pentru despăgubiri: acţiune în instanţă;
– pentru amendă sau avertisment: plângere la CNCD.
