25.6 C
Craiova
vineri, 7 iunie, 2024
Știri de ultima orăLocalFotografiile ALPIne, arta lui Mihai Moiceanu

Fotografiile ALPIne, arta lui Mihai Moiceanu

Arta fotografică poartă astăzi un singur nume, Mihai Moiceanu, iar operele sale, adunate în expoziţia găzduită de Galeriile de Artă ale Cercului Militar din Craiova, poartă numele de „fotografii ALPIne“.

„O prezenţă sclipitoare în galeria marilor fotografi profesionişti din România prin modalitatea de expresie, prin subiectele abordate, dar mai ales prin generozitatea de a lega oameni şi locuri de lumină“, aşa l-a descris Dan Iancu pe Mihai Moiceanu, fotograful care a transformat poza în artă. Fiecare incursiune pe meleaguri mioritice sau internaţionale reprezintă surse de inspiraţie. Nimic nu scapă obiectivului aparatului de fotografiat al artistului, care mânuieşte atât de uşor arta. Mărturie stau lucrările sale adunate în expoziţii personale. Astăzi, expoziţia se numeşte „Fotografii ALPIne“ – 50 de lucrări, 40 în format 30×44 şi 10 în formatul 30×85. Sursa de inspiraţie a fost peisajul alpin, de fapt, două zone deosebit de spectaculoase din Munţii Alpi, care au devenit subiecte fotografice: Chamonix – Mont Blanc şi Zermat – Matterhon, icoane ale spaţiilor alpestre şi în acelaşi timp un nesecat subiect fotografic.

Naşterea unei expoziţii de artă fotografică

„Când m-am suit în maşină, se crăpa de ziuă. În douăzeci de minute am ajuns de la Les Houches la Chamonix-Mont Blanc. În parcarea telecabinei Aiguille du Midi nu erau decât câteva maşini. Mi-am spus că sunt printre primii sosiţi. Era ora 5.30. Am dat colţul către casele de bilete şi intrarea la peron… Stupoare… vreo 150 de alpinişti, echipaţi numai unu şi unu, aşteptau prima cursă. Am prins a treia telecabină, deşi de dimineaţă eram convins că o voi lua pe prima. La 6.30 eram la 3.800 m altitudine, chiar pe platforma din vârful celebrului ac de stâncă. O vreme numai bună pentru fotografie (pe care am aşteptat-o cam o săptămână) m-a ţinut cinci ore pe vârf, timp în care am trecut de la o platformă la alta pentru unghiuri şi subiecte diferite. Neavând echipamentul la mine, priveam cu jind, prin ocular, evoluţiile alpiniştilor şi mi-am promis că la următoarea tură în Alpi o să cobor pe gheţar pentru o tură fotografică pe Vallee Blanche cu o noapte de bivuac în Col du Midi… ceea ce s-a întâmplat un an mai târziu. Aceeaşi strategie am aplicat-o în Masivul Aiguille Rouges şi o săptămână mai târziu la poalele Matterehorn-ului“. Aşa începe aventura „ALPIne“ a lui Mihai Moiceanu, descrisă în jurnalul său de călătorie. Aşa s-au născut „Poveste“, „Văpăi autumnale“, astăzi părţi componente ale altei expoziţii personale purtând semnătura sa. Şi periplul continuă. Un nou loc, alte impresii, alte opere de artă. „La cum este Matterhorn-ul, este dificil să te aştepţi că vei face o fotografie mai grozavă decât au făcut alţi fotografi, mai ales localnici. Şi totuşi, întotdeauna există ceea ce americanii numesc «my way». Aşa că am încercat şi eu. Am făcut o tură de prospectare a locului pentru a găsi cea mai favorabilă locaţie, am ales o serie de lacuri în care imensa piramidă se reflectă la răsărit. După care au urmat câteva zile urâte, cu ploaie, ceaţă şi aşteptare. Prognoza anunţa o ameliorare a vremii, aşa că ne-am hotărât să plecăm cu primul tren cu cremalieră la ora 6.50. Dimineaţa, la ora patru, nu era nici o stea pe cer. Un plafon jos de nori nu era cel mai îmbietor indiciu, dar toamna la sfârşit de septembrie poate fi cartea câştigătoare. Aşa că am ieşit din cort, ne-am făcut bagajele pentru două zile de dormit sub cerul liber şi am plecat către gara din Tasch. De aici, spre Zermatt şi mai departe. La staţia Riffelalp am ajuns la câteva minute după răsărit. Până la lac mai mult am alergat. Aşa au început două zile în care trebuie să recunosc că am fotografiat Matterhorn-ul în toate modurile posibile. E greu să-ţi dezlipeşti privirea de la un munte aşa de minunat“, mărturisea Mihai Moiceanu.

Colţuri din paradis

„Ora magică“, „Ultima privire“, „Majestatea sa“, „Riefellsee“, „Totem“, „Aiguille Rouge“, „Gheţar“, „Tura mixtă“, „Elemente primordiale“, „Similitudine“, „Marginea luminii“, „Deşert glaciar“, „OZN-uri“, „Survol“, „Sfredel“ sunt doar câteva dintre cele 50 de fotografii care vorbesc despre artă. Peisaje spectaculoase, fotografii care „sunt centrate pe lumina transfigurată de verticalitate, proprie peisajului montan. Îmbinarea cu dinamismul sporturilor alpine face ca optimismul inerent persoanei sale să găsească acel optim de expresie, în care amănuntul dezvăluie forţă, bucurie, chiar acolo unde sub o aparentă linişte peisajul te-ar îndemna la contemplare“, după cum mărturisea Dan Iancu. De fapt, „fotografii care vorbesc de la sine, căci, asemenea unei poezii care nu poate fi scrisă în imagini, tot astfel nici o imagine de bună calitate nu poate fi descrisă în cuvinte. Ele trebuie văzute şi trăite“, după cum afirma, referitor la aceeaşi expoziţie de fotografie a lui Mihai Moiceanu, găzduită în această lună de Galeriile de Artă ale Cercului Militar, Mircea Anghel, membru al AAFR (Asociaţia Artiştilor Fotografi din România) şi PSA (Photography Society of America). O expoziţie impresionantă, peisaje surprinse de aparatul său profesionist, care îţi taie respiraţia, lucrări născute din pasiune pentru fotografie, dragoste pentru artă şi munte, după cum însuşi autorul spunea. „Nu poţi face peisaj de munte decât dacă mergi acolo… Tura de munte pentru fotografie nu se deosebeşte de cea cu scop alpin. Doar ţintele sunt diferite. Pentru fotografie petreci mai mult timp într-un loc la o anumită oră… De multe ori, accesul la peisaje spectaculoase implică parcurgerea unor trasee în condiţii dificile (gheaţă, zăpadă mare)“. Acestea sunt plăcerile, dar şi sacrificiile ce trebuie plătite tribut artei.

Cine este Mihai Moiceanu

Fotograful Mihai Moiceanu s-a născut în 1958. La 16 ani descoperă că imaginile se pot întrupa în fotografii şi devine astfel un pasionat al acestei arte. În paralel cu studiile tehnice de la Universitatea Transilvania din Braşov, urmează cursurile Şcolii Populare de Artă, secţia Artă Cinematografică. În 1986 renunţă la cariera de inginer, devenind fotograf profesionist şi specializându-se în fotografia tehnică industrială, fără a neglija însă modalităţile artistice de exprimare. În 1988, devine membru al Asociaţiei Artiştilor Fotografi din România. A avut şi numeroase expoziţii personale la Târgu Mureş (2003), Bucureşti şi Braşov în 2004, Sibiu, Bucureşti, Oradea şi Craiova în 2005, pentru ca în 2006 să ajungă la Berlin şi Nurnberg, iar în 2007 la Toulouse şi Barcelona. Palmaresul său numără 21 de premii internaţionale şi peste 300 de participări în concursuri internaţionale, 42 de premii naţionale şi peste 500 de participări în concursuri naţionale.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS