http:http://www.youtube.com/watch?v=Jf_deOBtqG8
Jurnal de călătorie: Elveţia şi Franţa – un periplu de patru zile, în care am simţit pulsul din lumea bancherilor de talie mondială din Geneva şi am ajuns până la frumuseţea reală a Alpilor francezi. Imaginea este completată cu Salonul Auto de la Geneva, destinaţia noastră finală, unde am luat parte la premiera mondială a Fordului oltenesc.
Ziua 1: Zburăm către Elveţia, cu escală la Amsterdam. Cinci jurnalişti craioveni dorim să ajungem la Salonul Auto de la Geneva, unde se lansează, în premieră mondială, Ford B-Max – maşina oltenească plină de ultratehnologie. După două ore şi jumătate de zbor, Olanda nu ni se arată deloc primitoare. Oamenii care se ocupă de securitatea aeroportului din Amsterdam discută între ei după ce ne văd paşapoartele la check-in: „Ăştia sunt români. Haideţi să-i verificăm bine!“. Poate că Olanda nu este pregătită să ne primească în Schengen şi de aceea discriminează românii – de altfel cetăţeni europeni cu acte în regulă. Alt avion KLM, altă destinaţie: Geneva. Aeronavele stau la coadă pe marginea pistei, pentru decolare. La fiecare 35 de secunde, câte un avion pleacă de la Amsterdam către diverse destinaţii ale lumii. Peripeţiile se ţin lanţ şi în al doilea avion. Un bărbat asiatic leşină, căzând din picioare pe culoarul avionului, chiar în dreptul românilor care călătoreau către Geneva. Până şi stewardesele au intrat în panică, întrebând disperate dacă este vreun doctor în avion. Un european înalt, de o calmitate ieşită din comun, le spune tuturor să se îndepărteze, că preia el „cazul“. Preţ de clipe în şir doar motoarele avionului străpungeau liniştea creată în jurul bărbatului căzut cu faţa în jos pe culoar. Peste câteva zeci de minute, situaţia este sub control. Asiaticul avusese o cădere a glicemiei. Aterizăm la Geneva, dar şi aici avem „de furcă“. O uşă blocată ţine toţi pasagerii la rând pe culoarul de debarcare. Nu putem intra în aeroport. Oamenii calmi stau liniştiţi minute în şir în faţa uşii, în timp ce patru responsabili elveţieni încearcă să rezolve situaţia. „Precizia elveţiană!“, exclamă cineva din delegaţia română. Dacă s-ar fi întâmplat în România… Din Geneva mai mergem până în Annecy, un oraş francez aflat la câţiva kilometri de Geneva. Peisajul urban se pierde în depărtare, făcând loc munţilor care brăzdează orizontul cu crestele pline de zăpadă. Privind pe geamul maşinii care ne transportă la hotel, îmi dau seama că am trecut prin patru ţări într-o singură zi.
Annecy – Paradisul de la poalele Alpilor
Ziua 2. Ghidul nostru, Youri Pozdniakov, a emigrat din fosta URSS în 1991, iar de patru ani s-a stabilit la Annecy. Soţia lui este franţuzoaică şi împreună au patru copii. „Am venit în Annecy, pentru că aici este un Paradis pentru mine. Frumuseţea Munţilor Alpi şi a zonei, în general, atrag multe persoane în această parte a ţării“. Alpii francezi cu crestele albite de zăpadă se oglindesc în lacul cristalin. Se spune că este cel mai limpede lac din lume… De partea cealaltă a lui, chiar la poalele munţilor îşi face apariţia un sat exclusivist, creat de marii bogătaşi ai Franţei şi Elveţiei. Un metru pătrat de teren în zonă se vinde cu 10.000 de euro. Aflăm că pentru 25 de kilometri de autostradă, taxa este de 12 euro. Francezii sunt oameni muncitori. La ora şase dimineaţa, magazinele încep să se deschidă, iar maşinile fac coadă pe autostradă. Mulţi pleacă la muncă, în ţara vecină. Lucrează în Geneva şi oraşul îi atrage ca un magnet. Trecerea dintr-o ţară în alta este lină, ca o taxare pe autostradă. Doar o pancartă uriaşă cu numele ţării în care intri îţi atrage atenţia că tocmai treci prin vamă. Ce simplă e libertatea de mişcare în spaţiul Schengen….
Geneva – curiosul Paradis fiscal
„Elveţia pare a fi ţara în care toate văcuţele sunt mov“, spunea zâmbind o colegă. Ceasurile elveţiene, ciocolata fină, conturile elveţiene ale miliardarilor lumii, un centru politic de echilibru pentru Europa, şi nu numai. Aceasta este imaginea pe care şi-a făcut-o Elveţia în lume. O capitală a bogătaşilor, care îşi ţin banii în conturi ascunse de privirile indiscrete ale conaţionalilor lor. Noi, românii, cunoaştem Elveţia doar prin prisma francului (CHF) care le-a dat bătăi de cap celor care au luat credite în valuta exotică amintită. În lume, Geneva arată un echilibru european. Oraşul este văzut ca „domiciliul european al Uniunii Europene“. Găzduieşte sediile centrale ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, Comitetului Internaţional al Crucii Roşii, Organizaţiei Mondiale a Comerţului. În apropierea Genevei funcţionează CERN (Organizaţia Mondială pentru Cercetare Nucleară), cu celebrul accelerator de particule.
La faţa locului, pe străzile înguste din partea veche a Genevei, mitul Paradisului fiscal se spulberă instantaneu. Oraşul este simplu, străzile sunt simple, pavate cu piatră cubică, clădirile păstrează un aer nobil în partea veche a oraşului. Un ceas floral este imaginea Genevei în lume, şi o fântână arteziană puţin mai înaltă decât cea din Parcul „Romanescu“, din Craiova. Catedrala Sfântu Petru aşezată pe cel mai înalt punct din Geneva îmbină mai multe stiluri arhitecturale şi se înalţă semeaţă. Are o istorie de 800 de ani în spate. Pe o alee se filmează o scenă dintr-un film dedicat filosofului Jean Jacques Rousseau, născut în urmă cu 300 de ani la Geneva. Mai la vale, Rue de Rhone este o stradă exclusivistă pentru shopping. Vitrinele magazinelor de lux arată ceasuri scumpe şi bijuterii extravagante. Un ceas Rolex mai „ieftin“ porneşte de la 7.400 de franci elveţieni, adică vreo 7.200 de euro. Genovezii ies în evidenţă prin lux, eleganţă, civilizaţie. Încerc să ghicesc ce meserie are omul, după imaginea pe care o afişează pe stradă: un bancher, un specialist în tranzacţii financiare, o directoare a unei companii internaţionale. Youri spune de ce îi place să muncească în Eleveţia: „Salariile sunt mult mai mari în Geneva decât oriunde în Franţa. De exemplu, un barman câştigă în Annecy 1.500 de euro, iar pentru aceeaşi muncă în Geneva, salariul este de 3.000 de euro“. Nu vă mai spun ce salariu are un barman în România. Pe acelaşi exemplu, o infirmieră care în România câştigă cu greu 200 de euro pe lună, în Annecy ar primi 2.000 de euro, iar în Geneva – atenţie! – 8.000 de euro pe lună. Rusul povesteşte că avantajul să lucrezi în Elveţia este acela că „oricât ai câştiga, plăteşti la stat taxe de 8%. Şi atât. În Franţa, din venitul unei persoane, taxele ajung la 21%“. Îndrăznesc să compar cu România, unde o persoană plăteşte 45,5% din venit la stat sub formă de contribuţii şi impozite. „Elveţia este atât de diferită de Franţa! Chiar dacă Geneva nu este capitala Elveţiei, aici există bănci internaţionale, companii americane, englezeşti etc. Este un oraş mult mai scump decât Annecy, de exemplu. Totul este cu 25% mai scump, de la o cafea, un ziar, un restaurant. Întreaga viaţă este mai scumpă. Tocmai de aceea, foarte mulţi oameni trăiesc în Annecy, dar lucrează în Geneva“. Geneva este un loc bun în care să munceşti, dar nu în care să trăieşti, dacă eşti un om simplu.
În partea nouă a oraşului, clădirile din sticlă arată că a început zona băncilor. Dincolo de zidurile de sticlă aparent transparente se găsesc politicile financiar-bancare dintre cele mai inedite, care păstrează secrete bancare până şi pentru Fisc, indiferent din ce ţară este el. Discreţia maximă şi taxele scăzute fac din Geneva, din Elveţia în general, un Paradis fiscal apreciat de companii şi de oamenii de afaceri deopotrivă.
Salonul Auto, un alt capăt de lume
Ziua 3. Ford B-Max se prezintă inteligent la Geneva. Maşina care se va fabrica în Craiova atrage zeci de ziarişti străini la standul Ford. Caracteristicile vehiculului sunt evidenţiate pe tablete de ultimă generaţie, într-o similitudine perfectă cu Ford B-Max, care încorporează multă tehnologie, gadget-uri cu funcţii utile, cum ar fi sistemul SYNC, ce face ca maşina să sune singură la 112 în caz de accident. Salonul se întinde pe kilometri întregi. Cele mai noi tehnologii, maşini de peste două milioane de euro bucata, mii de ziarişti din toată lumea şi oameni de afaceri. O întreagă industrie se etalează lumii întregi, prin ochii, camera şi pixul jurnaliştilor. Primele două zile ale Salonului sunt destinate mass-media. Prezentări ingenioase, conferinţe, interviuri, dar cel mai important lucru – maşini de ultimă generaţie cu tradiţie sau doar „concept cars“ – sunt etalate pentru a atrage publicul din toată lumea. Într-o industrie în declin, fiecare producător auto face eforturi să se menţină. Şi totuşi… O maşină futuristă se vinde la Salonul Auto de la Geneva cu 2,2 milioane de euro! No Comment. Bugaty, Bentley, Ferrari, Porche, Audi, BMW şi alte firme mai puţin cunoscute. Economic vorbind, valoarea tuturor maşinilor expuse probabil că se apropia de PIB-ul României.
Olanda nu e pregătită să ne primească în Schengen
Ziua 4. La ora cinci de dimineaţă spunem „au revoir“ orăşelului francez care ne-a găzduit cu blândeţe, ne îndepărtăm şi de Geneva cea primitoare şi scumpă (şi la propriu, şi la figurat), căutând drumul spre casă pe calea aerului. Dar zborul nostru către ţară este întinat de încă o experienţă neplăcută în Olanda. În mod cu totul special, chek-in-ul pentru avionul care pleacă din Amsterdam la Bucureşti se face chiar la uşa aeronavei, „special“ pentru români, pe o singură bandă de siguranţă (faţă de trei sau patru benzi în restul aeroportului). Acest lucru întârzie foarte mult decolarea. Femei cu bebeluşi în braţe, oameni de afaceri sau simpli călători sunt ţinuţi la rând minute în şir pentru că sunt români şi trebuie verificaţi în amănunt. Nu ştiu ce au făcut unii conaţionali de-ai noştri acolo, dar poate că Olanda nu este pregătită să primească românii în Schengen. Colegii ne-au confirmat ulterior că şi avionul care a decolat a doua zi către România a fost ţinut o oră în aeroport, cu oamenii îmbarcaţi şi fără nici o explicaţie din partea echipajului. Poate ei, olandezii, au dreptate şi poate că suntem noi, românii, prea pretenţioşi pentru ţara lalelelor, a drogurilor uşoare şi a femeilor de aceeaşi speţă. Brusc m-am hotărât să nu mai cumpăr nici un produs olandez, până când nu vom adera la spaţiul Schengen. E alegerea mea de cetăţean european…
Şi după toate acestea, Olanda e departe, iar Elveţia rămâne ţara în care timpul are o cu totul altă valoare. Vă recomand să ascultaţi Pink Floyd, cu melodia „TIME“.
