„Circuitul bolnavului in natura“ denumea cineva, cu umor negru, periplul oricarui pacient de la internare si pâna ajunge in patul sau, intr-unul din saloanele Spitalului de Urgenta Craiova.
S-a intâmplat ieri. Se intâmpla insa in fiecare zi la fel la Spitalul de Urgenta Craiova. De aceeasi nepasare din partea angajatilor au parte toti pacientii unitatii sanitare, ajunsi aici impinsi de boala ori de neputinta. Se va schimba ceva vreodata?
Deranj la prima ora
Dimineata, ora 7.35. Un batrân insotit de fiica sa, cu o plasa galbena in mâna, intra in incinta policlinicii Spitalului de Urgenta Craiova. Se indreapta catre Biroul de Internari si bat la geam. In spatele geamurilor, câteva doamne somnoroase se uita inexpresiv catre ghiseu. Una dintre ele deschide gemuletul ghiseului si intreaba cu o voce seaca: „Ce doriti?“. „Pentru o internare“, ii explica tânara si ii intinde biletul de internare al tatalui ei, impreuna cu toate celelalte acte. Doamna din spatele ghiseului le preia si incepe sa completeze foaia de internare. Dupa vreo cinci minute, se lasa pagubasa. Se ridica de la birou si merge la oglinda, unde pune mâna pe o perie si incepe sa-si aranjeze freza, un pic deranjata din cine stie ce motiv. Asa trec zece minute. Multumita de imaginea pe care o vede acum in oglinda, doamna se intoarce la birou si continua sa completeze, cu aceeasi lipsa de elan, foaia de internare a batrânelului. Dupa vreo 20 de minute de la sosirea in fata Biroului de Internari, in conditiile in care nu mai era nimeni la coada, foaia de internare este gata. Este inmânata pe geam bolnavului si fiicei sale, fara nici o explicatie. Tânara indrazneste totusi s-o mai deranjeze o data pe tanti de la ghiseu cu o intrebare: „Si acum ce trebuie sa facem?“. Primeste si raspunsul: „Mergeti la garderoba, pe culoar la stânga!“.
„Cum, n-aveti pijama de-acasa?“
Batrânelul si fiica lui pornesc la pas catre destinatia indicata. Merg pe culoar, fac la stânga si ajung pe alt culoar. Iau toate usile la rând, dar pe nici una nu scria „Garderoba“. Opresc un asistent medical si il intreaba unde este garderoba. Habar n-avea.
Dupa o investigatie de vreo cinci minute, asistentul – serviabil – afla unde este garderoba si le comunica batrânului si fiicei sale. Acestia patrund pe alt hol, care arata de parca n-ar fi fost zugravit din 1970, de când s-a dat in folosinta spitalul. Gasesc garderoba si bat la usa. Nu raspunde nimeni. Intra in prima incapere, intra si in a doua, striga si pâna la urma isi face aparitia o femeie intr-un halat oarecum alb. Când i se solicita pijama pentru batrânelul ce trebuia internat, doamna cu pricina ia foc: „Cum, n-aveti pijama de-acasa?“. „Medicul i-a spus sa nu vina cu pijama, pentru ca nu este sterila“, explica tânara. „Nu cred ca avem pijamale. Sa ma uit, totusi…“, spune bosumflata garderobiera. Cotrobaie intr-o alta incapere vreo zece minute, apoi soseste triumfatoare cu o pijama si i-o inmâneaza batrânelului. Pijamaua era curata, ce-i drept, dar pantalonii ii veneau batrânului pâna sub genunchi, iar mânecile bluzei ii treceau cu greu de coate. De papuci, nici vorba.
Neavând incredere in garderoba spitalului, tânara vrea sa ia acasa hainele in care fusese imbracat tatal ei. „Nu se poate“, spune garderobiera, „daca v-am dat pijama, trebuie sa-mi lasati ceva in schimb“, de parca cineva s-ar fi incumetat sa fuga din spital cu o asemenea bunatate de pijama zdrentuita. Asa ca plasa cu hainele batrânului ii este inmânata, eliberând in schimb un petic de hârtie pe care scria destul de citet: „pantalon, flanel, camasa“.
„Nu e voie, ca e sefu’ la vizita!“
Batrânelul este condus apoi de fiica lui catre etajul VII, unde urma sa fie internat. Urca inghesuiti intr-un lift, alaturi de alte trei persoane. Ajung pe sectie, unde, in usa, un brancardier statea postat impiedicând accesul tuturor cu o replica hotarâta: „Nu e voie, ca e sefu’ la vizita!“. „Dar am venit sa-l internez“, a venit replica tinerei. Brancardierul i-a facut semn batrânului sa intre la secretariat. In ciuda interdictiei, fiica si-a insotit tatal.
Dupa ce secretara a completat in registrul de internari, batrânul, cu plasa in mâna, a iesit dezorientat pe hol. Acelasi brancardier a incercat din nou sa o opreasca pe fiica sa-si conduca tatal pâna la salon, explicându-i bolnavului, in timp ce ii arata cu degetul, un frigider situat la vreo zece metri mai incolo, pe coridor: „Vezi, tataie, acolo in dreptul frigiderului, in dreapta, este o usa. Intri acolo si intrebi de doamna… si-i spui ca trebuie sa te internezi“. Batrânul se uita naucit cu singurul ochi sanatos (celalalt fiind afectat de cataracta), fara sa priceapa mare lucru din ce i se explica. „Dar n-ar fi mai bine daca l-ar insoti, totusi, cineva pâna acolo?“, a insistat femeia. „Nu, doar v-am spus ca apartinatorii nu au voie in sectie“, a insistat brancardierul, care nu s-a obosit sa-l conduca, prefacându-se ca nu intelege. Norocul a facut ca doamna mentionata de el sa treaca tocmai in acel moment pe hol. Brancardierul a oprit-o si i-a explicat ca are un bolnav de internat. Asistenta a stat pret de câteva minute in cumpana. „A venit pentru internare!“, a insistat brancardierul. „Am priceput“, a sarit asistenta, „dar nu stiam unde sa-l internez, ca nu mai sunt locuri“. In cele din urma i s-a „aprins beculetul“. Ii gasise un loc in acelasi pat cu alt bolnav. „Stai si tu acolo, ca asta trebuie sa plece la operatie si o sa ramâi singur. Sa nu manânci nimic, ca sa-ti luam sânge pentru analize“, a mai spus asistenta si a plecat.
Propuneri, propuneri…
Cele de mai sus s-au intâmplat ieri, dar astfel de situatii se intâlnesc zilnic in Spitalul de Urgenta Craiova. Conducerea unitatii sanitare cunoaste problema si vrea sa ia masuri pentru rezolvarea ei. Cel putin asa sustine directorul de ingrijiri, Andrei Pana: „In mod normal ar trebui ca bolnavii sa fie preluati de personalul de ingrijire al spitalului inca de la Biroul de Internari si insotiti pâna in sectia in care urmeaza sa fie internati. Acest lucru nu se intâmpla acum decât in Urgenta unitatii sanitare. La sedinta precedenta a Comitetului Director am propus insa ca si bolnavii care sunt internati prin policlinica sa beneficieze de aceeasi facilitate si cred ca in curând se va schimba situatia“. Cât despre „echipamentul“ pacientilor, Andrei Pana sustine ca normal ar fi sa primeasca pijama si papuci de la garderoba, nu sa vina cu ele de acasa.
Directorul de ingrijiri sustine ca a propus ca bolnavii sa beneficieze de aceeasi grija din partea personalului medical si la externare, dupa modelul Spitalului Universitar din Bucuresti. De asemenea, aceste prevederi vor fi incluse in regulamentul de ordine interioara al unitatii sanitare, pentru ca personalul medical sa le ia in serios. Deocamdata, insa, Dumnezeu cu mila…
