Antrenorul cu portarii al echipei CS Universitatea Craiova, Silviu Lung, a afirmat pentru site-ul oficial al clubului din Bănie, că a fost un privilegiu să lucreze cu marele Ion Oblemenco, în cinstea căruia la sfârşitul acestei săptămâni va fi organizat un turneu memorial, la care vor participa formaţiile Dunav Ruse (Bulgaria) şi FK Sloga Petrovac (Serbia). Fostul marele portar al Universităţii şi al naţionalei României a punctat că a rămas impresionat în primul rând de omul Ion Oblemenco, apoi de calităţile fotbalistice ale „Tunarului”.
– Domnule Lung, a fost dificil să vă aflați de zeci de ori la fiecare antrenament la capătul „torpilelor” plecate din bocancul stâng al lui Ion Oblemenco?
– Mai degrabă a fost un privilegiu. Eu aveam doar 18 ani, nea Nelu era un uriaș al fotbalului nostru, deci cine ar fi putut să mă călească mai bine decât el?
– Mulți atacanți celebri au tendința de a-și umili chiar și portarii care le sunt coechipieri. Golgeterul Oblemenco cum era?
– Un vârf cu calități incredibile, dar, înainte de toate, era un om adevărat, cum nu prea întâlnești în realitate. Pe mine m-a ajutat enorm. Eu sunt o fire mai retrasă, nea Nelu a sesizat asta și m-a sprijinit să mă integrez mai ușor în vestiar printre atâția olteni.
– Care era secretul „Tunarului”, cum a reușit să dea atâtea goluri?
– Șuta cu stângul ca din tun, dar avea precizie mare, lovea mingea exact unde trebuia. Apoi, dădea foarte bine și cu capul, avea și o plutire frumoasă, era greu pentru fundași să-l controleze. În sfârșit, se poziționa perfect în teren, aveai impresia că mingea îl căuta cu încăpățânare doar pe el.
– Antrenorul Oblemenco cum era?
– La fel cum fusese și jucătorul. Iubea fotbalul și tocmai de aceea nu ținea cont de adversari, ne spunea că jocul trebuie să-l facem noi, că suntem mai buni decât ceilalți. Apoi, rămăsese același om plăcut și corect. De fapt, el nu s-a schimbat niciodată.
– Domnule Lung, haideți să satisfacem o curiozitate mai veche a microbiștilor olteni: cine a avut șutul mai puternic, Ion Oblemenco sau Mircea Irimescu?
– Voi fi sincer, Mircea dădea mai tare. În schimb, era departe de precizia lui nea Nelu, acesta lovea perfect balonul.
