Preşedintele Federaţiei Române de Atletism opinează că delegaţia de atleţi a României la Olimpiadă, care pleacă mâine la Londra, ar fi putut fi mai numeroasă dacă s-ar fi finanţat şi categoriile de juniori şi tineret, afirmând totodată că din lotul actual de 17 atleţi speră în obţinerea unei medalii
Înainte de plecarea delegaţiei de atleţi a României la Jocurile Olimpice din capitala Marii Britanii, Sorin Matei, preşedintele FRA, fost preşedinte al CSM Craiova, a răspuns întrebărilor GdS.
I.J.: Din analizele mass-media, cât şi din anumite declaraţii (cum ar fi cele ale antrenorului emerit Nicolae Mărăşescu), reiese că atletismul românesc nu ar avea şanse la medalii olimpice la Londra. Dumneavoastră, ca preşedinte al FRA, aveţi totuşi un punct de vedere mai optimist… Oferiţi-ne detalii privind şansele atletismului la Londra.
S.M.: Obiectivul Federaţiei Române de Atletism este o medalie şi doi-trei finalişti. Este adevărat că acest obiectiv ni l-am propus atunci când am alcătuit lotul olimpic pentru Londra 2012, în octombrie 2011, adică la o dată când era timp până la începerea Jocurilor Olimpice. Astăzi, când ne aflăm la câteva zile de startul Olimpiadei de la Londra, rămân la aceeaşi părere, însă mi-ar fi plăcut – nu numai mie, ci cu siguranţă şi iubitorilor de atletism – să ne gândim la două-trei medalii. Sunt şanse, repet, doar pentru o medalie şi doi-trei finalişti din lotul de 17 sportivi calificaţi pentru Londra.
Delegaţia de atletism a României este numeroasă
I.J.: Într-o declaraţie din toamna anului trecut, aţi dezvăluit că v-aţi dori ca numărul atleţilor care vor participa la JO 2012 să depăşească 20.
S.M.: Este adevărat că am trecut, sub diferite forme, la diferite numere de componeţi ai lotului olimpic… Ne propusesem între 15-20, chiar peste 20 de atleţi, o dorinţă care nu era departe de realitate. Este însă OK şi acest număr la care s-a ajuns acum. 17 atleţi nu e un număr mic, nu înseamnă însă nici un număr mare… Oricum, delegaţia de atletism a României este numeroasă.
I.J.: Acea medalie vizată ar putea fi obţinută de o atletă din Oltenia, nu?!
S.M.: Of… Am speranţa ca medalia să ne aparţină nouă, României. Medalia se va îndrepta, după toate probabilităţile, către o atletă… Cine ştie? Mi-aş dori să fie din orice zonă a ţării… Vorbind însă de suflet – rămân ancorat în realitate, dar legat sufleteşte de Oltenia -, mi-aş dori foarte mult ca medalia să fie din această zonă de tradiţie a atletismului.
I.J.: Londra ar putea fi un fel de retragere pentru nume grele, cum ar fi Nicoleta Grasu, probabil şi Lidia Şimon, şi Constantina Diţă. Va fi Londra un capăt de drum pentru aceste titrate atlete, deşi ele n-au anunţat oficial această posibilă decizie?
S.M.: Deocamdată, nu există o decizie oficială, cum ziceţi, ci doar anumite presupuneri. Pe lângă Nicoleta Grasu, s-ar putea, într-adevăr, ca şi Lidia Şimon, şi Constantina Diţă să se retragă din competiţii. Sunt două atlete extraordinare, au scris istorie, vor rămâne în istoria de aur a atletismului românesc prin performanţe şi medalii, dar rămâne la latitudinea lor momentul retragerii. Ca o opinie personală: cred că aceste două titrate sportive încă mai pot alerga câţiva ani şi după Londra 2012. Şi chiar cu performanţe.
FRA din anii ‘90
nu s-a gândit la viitor
I.J.: Cum se explică faptul că atleţii români de astăzi nu se mai află în topurile mondiale ale momentului? Principala explicaţie ar fi aceea a bugetului?
S.M.: Bugetul este problema prioritară deoarece de la an la an a scăzut, a fost subdimensionat, dar situaţie este generală, nu numai sportul este într-o perioadă de criză financiară. Nu cred însă că bugetul este principalul motiv al faptului că atleţii români de astăzi nu se mai află în topurile mondiale ale momentului, aşa cum ziceţi. Care ar fi adevăratul motiv? În urmă cu 18-20 de ani, când atletismul, de fapt Federaţia română de atletism, a atras sportivi extrem de talentaţi şi, de ce nu, antrenori, s-a uitat însă ca în acel moment să se gândească şi la a pune ceva în loc. S-a mers foarte bine, ca să zic aşa, iar cei care au condus FRA la un înalt nivel, cu responsabilitate, au ştiut cum s-o facă astfel încât rezultatele au fost deosebite în timp. Problema uitată a fost, cum spuneam, cea a viitorului: s-a gândit numai la performanţă şi nu s-a pus, repet, nimic în loc.
I.J.: Aveţi în curtea FRA mulţi copii legitimaţi, aveţi totuşi speranţe de viitor…
S.M.: Asta-i o altă discuţie. De câţiva ani, am introdus campionatele pentru copii 1, 2 şi 3 care au tocmai această menire, a aduce şi a creşte copii, urmând ca aceia care sunt astăzi seniori – din păcate pentru noi, nu aşa de mulţi şi valoroşi ca altă dată – să-i ducem până în momentul retragerii şi apoi să-i înlocuim cu cei de valoare din rândul actualilor copii şi juniori.
Pregătim Olimpiadele din 2016 şi 2020
I.J.: Cu alte cuvinte, la întrebarea ce facem pentru 2016, aveţi soluţii, adică pentru Olimpiada din 2016 sunteţi pe un drum bun?
S.M.: Cred că Jocurile Olimpice din 2016 vor fi un început, dar care ne va duce spre Olimpiada din 2020, unde rezultatele s-ar părea că vor putea fi ca şi în trecut.
I.J.: Peste câteva ore, delegaţia de atleţi a României decolează spre Londra. Ca preşedinte al FRA, ce vă nemulţumeşte în acest moment?
S.M.: În primul rând, m-a nemulţumit faptul că aproape lună de lună a trebuit să regândim priorităţile FRA, ceea ce este foarte deranjant… Poate că dacă, de anul trecut şi până astăzi, am fi reuşit să finanţăm şi categoriile de juniori şi tineret, ar fi apărut câteva nume pe care am fi putut să le înscriem în lotul pentru Olimpiada 2012. Şi astfel, numărul atleţilor care ar fi participat la Londra ar fi fost de peste 20 şi ar fi fost extraordinar.
