Ion Briac şi-a amintit cu nostalgie perioada petrecută la echipa fanion a Olteniei şi s-a declarat dezamăgit de prezentul echipei sale de suflet
Fost jucător al Ştiinţei în anul promovării în Divizia B, mijlocaşul oltean a spus că situaţia critică a grupării alb-albastre a fost generată de cei implicaţi în destinul echipei, subliniind că şi orgoliile exagerate ale oltenilor au contat.
– Sunteţi unul dintre titularii care au promovat Ştiinţa, în 1958, în Divizia B. Ce primă aţi primit pentru această performanţă?
– Nici o primă, nici măcar un tricou sau o diplomă! Nimic. Poate părea surprinzător, dar vremurile de atunci au fost total diferite faţă de cele de acum. După promovare, când a doua zi am ieşit în oraş, unii negustori, cei de pe Lipscani, ne opreau, ne felicitau şi ne „premiau“ cu o cravată, o pereche de pantaloni, ciorapi… Toţi ne îmbrăţişau şi ne mulţumeau că am promovat.
– Cum a fost acea promovare istorică în Divizia B din 1958?
– E de povestit… În ultima etapă a campionatului 1957/1958, un campionat dramatic, Ştiinţa şi Unirea Râmnicu Vâlcea s-au duelat pentru promovare. Era 6 iulie 1958. Ştiinţa avea nevoie doar de un punct pentru a promova, iar meciul decisiv se juca la Râmnicu Vâlcea, cu echipa locală Unirea, care avea nevoie de două puncte (victorie) pentru a accede în a doua ligă. Atunci se acordau două puncte la victorie. Vâlcenii s-au pregătit şi organizat pentru acest derbi din toate punctele de vedere, dar conducătorul nostru, Ion Constantinescu, aflase ce ne aştepta: zgomot la hotelul unde ni s-a reţinut cazarea, în Râmnicu Vâlcea, puţine bilete pentru suporterii din Craiova, primire ostilă ş.a.m.d. Şi atunci, cei trei din fruntea echipei – nea Ion Constantinescu, antrenorul Ionescu-Crum şi asistentul universitar Hurezeanu – au folosit o stratagemă: ne-au cazat la Drăgăşani, la un liceu agricol, iar la hotelul din Vâlcea au „dormit“ conducătorii şi alţi vreo trei-patru asistenţi, mari suporteri ai Ştiinţei. N-au dormit! Un motor diesel de tăiat lemne a lucrat aproape toată noaptea în spatele hotelului! Noi am venit dimineaţa de la Drăgăşani la hotel, să ne odihnim înainte de meci, şi am mâncat hrană rece luată de la Drăgăşani. Conducătorii nu au riscat nimic.
Război la Râmnicu Vâlcea
– Ce era în oraş?
– Lupte între cei aproape 3.000 de suporteri ai Ştiinţei, sosiţi în Râmnicu Vâlcea, şi suporterii locali! Doar 300 de bilete au fost repartizate suporterilor craioveni, aşa că nea Ion Constantinescu nu ştia cum să împartă 300 de bilete la 3.000 de oameni! S-a instalat într-o gheretă lângă stadion şi, la un moment dat, s-a trezit luat pe sus cu gheretă cu tot! A luat-o la fugă, iar suporterii după el, după bilete… A apărut apoi un conflict major între forţele de ordine şi suporterii craioveni, cei care, fără bilet, săreau gardul, forţau porţile stadionului etc. În această tensiune incredibilă a început meciul.
– Unul dur, din câte mi-a spus regretatul Ion Constantinescu.
– Miza era uriaşă, iar încrâncenarea pe teren a fost pe măsură. Se juca promovarea! Norocul jucătorilor a fost că arbitrul acestui derbi, Mitran, a reuşit să stăpânească nervii fotbaliştilor. Istoria acestei partide este cunoscută: vâlcenii au deschis scorul prin Titi Popescu (min. 75), iar tribunele au luat foc. Peste doar patru minute, Dumnezeu a fost însă de partea noastră şi Pantelimon, de la aproape 20 de metri, a trimis balonul direct în vinclu, 1-1! S-a terminat meciul, dar nu şi „războiul“ din tribune. Suporterii gazdelor aruncau în noi cu fel de fel de obiecte, era un fel de infern. Salvarea noastră a fost şoferul unui camion din Craiova care adusese suporteri ai Ştiinţei la meci. Îl chema Florin Manea, a fost student cu noi în anul I. Inspirat, el a adus camionul cu prelată în spatele stadionului, iar noi am urcat în camion fără a apuca să ne dezechipăm, într-o tensiune fantastică. Ne-a dus la hotel şi apoi, noaptea, am plecat cu trenul la Craiova. Ne-au însoţit suporterii noştri, mulţi însă n-au văzut meciul deoarece nu au reuşit să intre în stadion. L-au ascultat la radio…
150 de lei primă
de victorie
– Aţi venit la Ştiinţa după reuşita la facultate. Aţi fost, probabil, „ajutat“ să reuşiţi la admitere…
– Vă înşelaţi! Nu spun că nu s-a practicat ajutorul la admitere pentru sportivi, mai ales fotbalişti, dar asta s-a petrecut mai târziu, după apariţia mai multor facultăţi şi, mai ales, după promovarea Ştiinţei în Divizia A, în 1964. Bine, nu cunosc amănunte, dar spun ce am auzit. Eu şi Buldur am reuşit pe bune la admitere. Am fost însă ajutaţi cu meditaţii înainte de admitere, atât. Am jucat pentru Ştiinţa din 1955 până la finele sezonului 1958/1959. Avantajele noastre, ca fotbalişti la Ştiinţa? Aveam asigurate, gratuit, casa (la căminul studenţesc al sportivilor, patru în cameră) şi masa, obişnuită, la fel ca şi la ceilalţi studenţi. Înaintea unui meci important, primeam sâmbăta, în plus faţă de restul studenţilor, o friptură. Unii dintre noi aveam şi bursă, dar asta-i o altă discuţie. Toţi studenţii care învăţau aveau bursă.
– Care era cuantumul primelor de joc?
– În 1957, aveam 150 de lei pentru victorie, apoi a ajuns la 300 de lei. Atât. Câştigul salarial mediu în acei ani, 1957-1958, a fost de 670-750 de lei. Asociaţia Studenţilor susţinea financiar aceste prime. Noi jucam fotbal de plăcere. Nu ştiam ce înseamnă blaturi sau alte chestiuni similare (reciprocităţi etc.), nici nu erau în vocabular aceste cuvinte. Jucam pentru Ştiinţa, jucam pentru noi. Era o corectitudine totală. Apropo de condiţii: mergeam cu trenul, dormeam unde era mai ieftin (case de sindicat, hoteluri mărunte).
– La meciurile de astăzi ale Ştiinţei mergeţi?
– Am fost la câteva… Iubim Ştiinţa, dar suntem trişti. Noi am clădit brandul Ştiinţei, iar alţii l-au distrus. Nu-mi permit să acuz pe nimeni de această situaţie din 2011, dar cred că, în timp, s-au făcut greşeli de către toţi cei care sunt implicaţi în destinul acestei iubite echipe din Oltenia – conducători, antrenori şi jucători. Chiar dacă acum echipa este una privată, cred că totuşi alta trebuia să fie implicarea autorităţilor locale şi judeţene. Cred că a fost o lipsă totală de colaborare. Orgoliile acestea exagerate ale oltenilor nu au dus la nimic bun, ci la decăderea Ştiinţei. Este doar o părere. Iar acum am ajuns să fim resemnaţi…
Ştiinţa 1957/1958
Lotul Ştiinţei în sezonul 1957/1958 (promovare în Divizia B): Gh. Stoica, I. Matei, C. Căpitanu, Tr. Iliescu, D. Dumitrescu, I. Briac, N. Lambru, P. Scorţan, I. Anghel, C. Buldur, D. Croitoru, Al. Coicea (golgheterul echipei, cu 12 goluri marcate), I. Pantelimon, Em. Dilă, C. Deliu, G. Lupu, M. Rusoiu. Dintre aceştia, mai trăiesc cinci: I. Briac, C. Buldur, I. Pantelimon, C. Deliu, M. Rusoiu. Antrenor: Ionescu-Crum (decedat).
