Celebrul suporter al alb-albaştrilor a spus, după transplantul de ficat pe care l-a suferit, că Universitatea l-a ţinut în viaţă. În aceste momente destul de critice pentru Ştiinţa, a afirmat că se roagă la Dumnezeu să nu se întâmple vreo nenorocire cu alb-albaştrii în sezonul viitor.
– Am câteva întrebări să vă adresez privind echipa pe care dumneavoastră o iubiţi ca nimeni altul, Universitatea Craiova, echipa care trece acum prin momente dificile şi pe care presupun că le-aţi aflat…
– Ştiţi care e problema? Având în vedere situaţia actuală a Ştiinţei, nu ştiu ce să zic, n-ar fi multe de spus. Eu mă rog la Dumnezeu să nu se întâmple vreo nenorocire în sezonul viitor, adică să nu jucăm iarăşi la matineu! Atât pot să vă spun la ora asta. Nu mai contează nimic în rest. N-am ce să vă zic altceva. Astăzi este această ameninţare cu retrogradarea. Mâine nu ştiu ce va fi!
– Înţeleg, dar voiam să comentaţi această situaţie a Ştiinţei.
– Poate când se lămureşte problema Craiovei am putea dialoga pe acest subiect.
– Ştiu că aţi urmărit meciurile Universităţii în această primă parte a campionatului, sezonul 2010-2011. Ce jucători olteni v-au plăcut?
– Sunt subiectiv, nu pot să-i decalibrez, ca să spun aşa. Nu pot să-i nominalizez pe unii jucători în detrimentul altora.Vorbim de echipă, nu vreau să fac, repet, nominalizări.
„Craiova a pierdut multe puncte din cauza
arbitrilor“
– Echipa Craiovei se află pe locul zece, la nouă puncte de locul 6, loc care ar asigura calificarea în Europa League. De ce n-am spera totuşi la o calificare a oltenilor în cupele europene?
– Păi asta ar însemna să câştigăm noi trei meciuri la rând şi ăia din faţa noastră (în clasament) să piardă. Înţelegeţi? Ăia să piardă vreo trei partide, iar noi să-i batem în meciurile directe.
– Şi arbitrii să fie corecţi cu noi!
– Sigur că da! Că altfel… Nici nu mai ştiu câte puncte am pierdut pe greşeli de arbitraj. Oricum, multe puncte.
– S-ar părea că unele greşeli au fost intenţionate!
– Nu mă eschivez, dar nu ştiu cum să cataloghez greşelile de arbitraj împotriva Ştiinţei. S-au întâmplat prea des în această primă parte de sezon fotbalistic, începând cu prima etapă de campionat, acel meci Universitatea – CFR Cluj 0-0. Dacă vreţi să glumim uşor ironic, aş putea spune că am ratat două penaltiuri cu CFR Cluj! Pe urmă, în alte întâlniri, am ratat penaltiuri şi la propriu, prin Andrei (Prepeliţă – n.r.) şi Cosmin (Gîngioveanu – n.r.), cu FC Vaslui (pe „Ion Oblemenco“) şi cu Gaz Metan Mediaş (în deplasare).
– Revenind la erorile de arbitraj: după cele din partida cu CFR Cluj, a urmat acel meci din Ghencea. La 1-0 pentru Craiova, ni s-a anulat un gol perfect valabil, iar meciul s-a încheiat cu 2-1 pentru Steaua!
– N-am ştiut să ţinem de rezultat.
„O să fiu socios cu mare plăcere şi din toată inima“
– Piţurcă a opinat că o soluţie de salvare a Universităţii în acest moment critic financiar ar fi ca suporterii Craiovei să devină acţionari ai clubului. Veţi fi primul socios al Ştiinţei?!
– O să fiu! Nu ştiam de ideea asta. Dacă se va ajunge la această situaţie, o să fiu socios cu mare plăcere şi din toată inima.
– Universitatea a trecut, de-a lungul istoriei, prin destule momente dificile, printre care şi retrogradarea din 2005. Aţi regretat vreodată pasiunea pentru Ştiinţa?
– Nici vorbă! La cât mi-a oferit mie Ştiinţa de-a lungul anilor – şi nu numai mie – n-am reuşit să le dau înapoi pe măsură. Nu sunt subiectiv. Istoria Craiovei e unică… Nici acum nu pot uita duminica aceea din iunie 1973, când am pierdut titlul la golaveraj, după acele meciuri UTA – Universitatea 1-0 şi Dinamo – CFR Cluj 4-0. Atunci, la meciul istoric de la Arad, a murit un suporter al Ştiinţei în gară…. Ion Rădoi, parcă-l chema… (suporterul Ştiinţei care, în gara Aradului, a murit călcat de tren, fluturând steagul Craiovei, se numeşte Ion Simion poreclit „Camion“ – n.r.). Ca să revin la întrebare: nu cred că eu, afectiv, emoţional vorbind, am dat 100 la sută Ştiinţei faţă de cât am primit de la această echipă. Sper s-o fac în continuare. Şi nu numai eu. Ştiinţa – am mai spus-o – este o echipă foarte greu de iubit, dar dacă ajungi s-o iubeşti, nu-ţi mai iese din suflet!
– Superb!
– Este purul adevăr!
– În retur vă veţi face timp pentru a veni pe „Ion Oblemenco“ la un meci al Ştiinţei?
– Aş vrea din tot sufletul. Programul meu este destul de încărcat cu spectacole şi alte probleme. Şi, fiind vorba despre Universitatea Craiova, eu nu-mi permit să promit că vin la meci şi apoi să nu vin. Nu pot face asta pentru Ştiinţa mea dragă, pentru suporterii şi fanii ei şi ai mei…
„La cât a suferit echipa asta, ar trebui să se rezolve!“
– Revin la subiectul fierbinte al zilei: cum vedeţi totuşi, din Capitală, salvarea Universităţii Craiova în acest moment critic?
– Asta cu Capitala nu e un titlul de glorie pentru mine. Stau în Bucureşti prin forţa împrejurărilor, dar sufletul meu este în Oltenia, la Craiova, acolo unde fiinţează Ştiinţa. Nu ştiu ce să răspund la întrebare… Nu sunt implicat direct. Nu vă răspund. Nu că mă eschivez, dar n-am răspuns. Sper să se rezolve cu bine. Ferească Dumnezeu să se întâmple, pentru a doua oară, să retrogradăm! Cred că până în martie 2011 se vor lămuri problemele şi Craiova va primi licenţa. La cât a suferit echipa asta, ar trebui să se rezolve!
– Un cuvânt de Sărbători pentru suporterii Universităţii, în mari emoţii acum din cauza problemelor.
– Şi eu mă consider unul de-al lor. Le doresc, în primul rând, să fie sănătoşi, fericiţi, să aibă noroc în dragoste, realizări financiare cât mai mari. Şi să fie alături de Universitatea Craiova, acea frumoasă echipă a fotbalului românesc. De fapt, a românilor din toate timpurile!
