Antrenorul principal al CS Otopeni, Marian Bucurescu, afirmă că partida de sâmbătă va fi foarte disputată, Ştiinţa fiind favorită.
– Aţi părăsit Oltenia, respectiv echipa FC Drobeta, pentru o formaţie din Liga I, CS Otopeni. E o provocare pe care o regretaţi acum, având în vedere situaţia retrogradabilă a Otopeniului?
– Nu, eu nu regret nimic. Poate numai faptul că la Turnu Severin am muncit un an, am ajuns la un anumit nivel, m-am legat şi afectiv, dar asta-i viaţa în fotbal. Am fost ofertat de o echipă dintr-un eşalon superior, CS Otopeni, şi am acceptat provocarea de a o salva de la retrogradare.
– Reveniţi în Oltenia, la Craiova, într-un meci cu o echipă, Universitatea, aflată pe val, cu ambiţii europene.
– Este o partidă foarte dificilă pentru noi, Craiova fiind favorită. De fapt, toate meciurile următoare sunt catalogate ca fiind foarte grele. Întâlnim, pe „Ion Oblemenco“, o formaţie situată în partea superioară a clasamentului, cu un lot valoros, aşa că noi pornim cu şansa a doua.
– Sunteţi modest în declaraţii, dar echipa dumneavoastră a ţinut piept Stelei în Ghencea (1-1), iar în ultimul meci jucat, cu Rapidul, aţi lăsat o bună impresie, cum probabil că vreţi să faceţi şi cu Craiova, nu?
– Am preluat echipa cu zero puncte şi am încercat să fac din CS Otopeni o formaţie care să nu fie ciuca bătăilor, aşa cum a fost la un moment dat, să fac un lot competitiv. Băieţii sunt receptivi şi pot spune că există o mobilizare generală pentru ca echipa să rămână în prima ligă. Am jucat de la egal la egal cu Steaua, am fost aproape de a nu pierde cu Rapidul, dar fotbalul se joacă pe goluri, nu contează impresia artistică. Ne jucăm şansa.
Ca jucător, am bătut Craiova Maxima pe „Central“
– Cu alte cuvinte, nu veniţi la Craiova ca mielul la tăiat?!
– În nici un caz! Punctele care sunt puse în joc la Craiova au o importanţă mare pentru gazde, Universitatea vizând urcarea în clasament pentru a prinde un loc de cupă europeană, dar la fel de importante sunt şi pentru noi, CS Otopeni având ca obiectiv ieşirea din zona retrogradabilă. Ca atare, prevăd un meci pe viaţă şi pe moarte.
– Universitatea revine pe terenul propriu de pe „Ion Oblemenco“, acolo unde suporterii vor crea probabil o atmosferă incendiară. Vă sperie asta?
– Sunt obişnuit cu atmosfera de pe fostul „Central“, am jucat multe meciuri cu stadionul craiovean plin, cu 40.000 de spectatori în tribune încurajând echipa gazdă! Am evoluat împotriva celebrei echipe Craiova Maxima şi nu mi-a fost frică să mă bat cu ei. De ce să-mi fie teamă acum? Îmi amintesc că după ce Craiova Maxima a reuşit acele performanţe în premieră pentru fotbalul românesc, calificarea în sferturile de finală ale Cupei Campionilor Europeni (1982) şi în semifinalele Cupei UEFA (1983), echipa la care jucam, Sportul Studenţesc, a bătut Ştiinţa pe „Central“. Asta s-a petrecut în martie 1983. Când am ajuns la stadion, Negrilă şi Tilihoi ne-au luat în primire: „Venirăţi, bă?“. „Venirăm!“, le-am răspuns. Şi i-am bătut pe olteni cu 1-0!
