In prima liga din România, Gabi Popescu a evoluat la Electroputere (unde a debutat, in 1992, in Divizia A), Universitatea, Dinamo si FC National, contabilizând 233 de meciuri, marcând 20 de goluri in campionat. A mai jucat in Spania (la Salamanca, Valencia si Numancia), Coreea (Samsung) si Japonia (Jef United), câstigând Cupa Spaniei cu Sevilla, in 1999. Astazi Gabi implineste 33 de ani, in prezent fiind om de afaceri, neimplicat in fotbal.
– La 33 de ani, altii inca joaca fotbal. Nu regreti ca ai abandonat fotbalul?
– Nu.
– Nu te-a tentat ideea de a fi antrenor sau impresar de fotbal?
– Trebuie sa va ofer unele explicatii deoarece, daca dau un raspuns sec, cititorul sau cel care aude acest raspuns al meu de la nu stiu cine isi ia dreptul de interpretare, caracteristic românilor sau inculturii. Am experienta in fotbal, l-am studiat de la inceput, din copilarie, asa cum se invata cartea la scoala. Invatând, deci, fotbalul, automat am calitatea de a vorbi in cunostinta de cauza. Ca antrenor, in primul rând trebuie sa fii un foarte bun pedagog, sa stii sa le explici jucatorilor… Din cauza infrastructurii dezastruoase care exista la unele cluburi din România, unii copii si juniori nu au avut posibilitatea sa studieze foarte bine fotbalul, motiv pentru care antrenorii, repet, trebuie sa fie foarte buni pedagogi. Cred ca as putea face acest lucru, insa nu vreau sa-l fac…
– De ce?
– Am alta viziune asupra lucrurilor, vad altfel fenomenul. Si am alte posibilitati, care ma ajuta sa fac cu totul si cu totul altceva. Toata viata am fost prins in jocul asta, fotbalul, dar eu cred ca viata nu se rezuma la o profesie…
– Ai fost protagonistul unui eveniment incredibil: masina ta, nou-nouta, a luat foc in timp ce conduceai pe autostrada Pitesti – Bucuresti, ai oprit si ai asistat la arderea ei! Ti-ai recuperat banii sau ai primit alta masina noua, cum s-a finalizat cazul?
– Nici eu nu stiu finalul. De fapt, nu exista inca un final, nu s-a jucat inca ultimul act. Este un caz mult mai complex, având in vedere situatia si partile implicate. Masina era nou-nouta, 0 kilometri, cumparata de la reprezentanta, asigurata… In ce faza sunt acum, la atâtea luni de la petrecerea evenimentului? Nu stiu sa va spun, ci as putea sa va zic cam pe unde merg acum. Si nici nu stiu daca este dezvoltarea situatiei, deznodamântul sau doar am ajuns la inceput… Oricum, incidentul este grav, mai ales ca am fost implicat si eu, ca om…
– Ti-a fost pusa viata in pericol!
– Nu sunt eu cel care poate afirma asta sau decide. Cert este ca eu eram cel care conducea masina atunci când ardea! Sper sa se termine cazul acesta… Deja m-am saturat. Nu am primit nimic, nici banii, nici alta masina noua.
„Fane Stoica este un antrenor extraordinar“
– Revenind la fotbal, ai urmarit meciurile Universitatii, ce parere ai despre echipa?
– Am vazut câteva meciuri, doar la TV. Parere? Prefer sa nu vorbesc.
– De ce?
– Am avut un mic incident cu presedintele Universitatii si prefer sa nu se repete, motiv pentru care ma abtin. Ii cunosc bine pe Silvian Cristescu, caruia ii urez multa bafta, si pe Fane Stoica, un antrenor extraordinar. De ce? Fane este extraordinar pentru cei care au posibilitatea sa lucreze cu el, adica acesti jucatori tineri ai Universitatii. Fane ii trateaza exact cum un parinte isi trateaza copilul, iar asta e un lucru mare. Am avut de-a face cu astfel de antrenori si stiu ce inseamna. Pentru un tânar jucator este foarte, foarte important lucrul acesta, iar Fane ii trateaza pe jucatori ca pe copiii lui. Adaugati la asta si calitatea umana a lui Fane. Afirm ca actualii componenti ai Universitatii au o mare sansa sub bagheta lui Stoica, adica pot sa-si ridice calitatea de fotbalisti, cât si exprimarea lor in teren. Cred ca dovada a fost facuta in meciul cu Steaua… Ii urez multa bafta lui Fane. Inainte a fi numit la Universitatea, am spus ca va deveni un mare antrenor in România si se pare ca nu m-am inselat.
