Daca la inceput a negat informatia privind o eventuala implicare, ca actionar, la FC Caracal, recent a recunoscut ca n-ar fi exclus sa devina unul dintre finantatorii clubului din „Orasul Minunilor“.
– S-a rezolvat „divortul“ cu Al Arabi?
– Da, am reziliat de comun acord contractul, sunt la zi si cu banii din contract. A revenit acasa zilele trecute si secundul meu, antrenorul Florin Cioroianu. Fotbalistul adus de mine la Al Arabi, Danciu, este insa acolo, ramâne sub contract cu echipa din Doha. Danciu n-are nici o legatura cu rezilierea contractului antrenorilor. Nimeni nu isi poate permite sa renunte la un fotbalist de 700.000 de dolari, cât au dat cei din Qatar pentru Ciprian Danciu.
– Ati renuntat la Al Arabi din Qatar, lasând apoi sa se inteleaga ca renuntati la antrenorat. „Gata“, ati declarat. Ce ati vrut sa spuneti?
– V-am spus de multe ori ca România nu ma intereseaza sub nici o forma. Acum am insa de facut o precizare. Probabil ca ma voi implica totusi in fotbalul românesc, dar nu in antrenorat.
– Inteleg, deci, ca ramâneti in România…
– Vreau sa ramân in România, in proportie de 99 la suta sunt hotarât sa ramân acasa. Problema se pune altfel… Si acum v-as raspunde printr-o intrebare: ce ati face in locul meu daca mâine vi s-ar oferi un milion de dolari? Indiferent câti bani ai avea, e greu sa renunti la dolari, nu?
– Un milion de dolari este o oferta ispititoare probabil si pentru Balaci!
– Ei, asta incerc eu acum, sa ma educ!
– Sa refuzati orice oferta?
– Da! Viata asta este, una singura. Frumos ar fi sa am 30 de ani, dar din pacate, repet, din pacate, eu am ajuns la 50 de ani.
„Vreau sa fac business in fotbal“
– In urma cu vreo doi ani, mi-ati spus ca pe la vârsta de 50 de ani o sa abandonati cariera de antrenor…
– Exact, asa am declarat. Si cred ca ma cunoasteti bine acum, adica nu prea imi place sa manânc ce nu trebuie! Vreau sa ramân acasa, asta ar fi ideea. Totul este daca voi rezista tentatiilor.
– Ati avut deja vreo oferta din lumea araba sau din România?
– Am fost sunat de vreo patru ori de pe un numar de telefon din Emiratele Arabe Unite, dar am refuzat sa raspund! Nu stiu cine a fost, dar probabil ca a fost un telefon in interes de serviciu, ca sa zic asa. N-am raspuns de frica ca ar putea fi o oferta si iarasi as fi tentat sa-mi fac bagajul.
– Stiam ca aveti un impresar…
– N-am semnat contract cu vreun impresar. Am o colaborare cu un impresar care imi spunea ce echipe se intereseaza de mine. Dupa discutiile preliminare privind formatia respectiva si posibilitatile financiare pentru contractul meu ca antrenor, adica dupa ce stabileam valoarea contractului meu, nu ma mai interesa ce bani isi lua el de pe urma mea. Oricum, mie nu mi-a cerut niciodata nimic, iar eu nu i-am dat nici un dolar.
– Daca ati ramâne acasa, ce ati face in fotbalul din România?
– Am o oferta din partea lui George Ilinca de a deveni actionar la FC Caracal, impreuna cu el si Consiliul Local Caracal.
– In urma cu câteva zile mi-ati declarat ca asta ar fi o gluma…
– Initial, ce s-a scris prin unele ziare din Bucuresti au fost, intr-adevar, glume. Acum alta-i situatia.
– Adica?
– Sunt tentat sa ma implic intr-un fel de business in fotbal.
„Plec in Africa dupa fotbalisti“
– Impresar?
– Nu, altceva. Concret, o sa urc in avion si voi merge in Africa, in Senegal, Coasta de Fildes, Nigeria si de acolo, cu banii mei, voi cumpara câtiva jucatori, patru, cinci, sase… Ii aduc in România si ii voi angaja la cluburi din România. Ulterior, in cazul unei vânzari, ar urma sa fiu parte financiara cu clubul respectiv. FC Caracal ma intereseaza pentru a incepe acest business. Nu voi fi actionarul principal al echipei din Carcal, asa cum s-a scris, ci voi fi actionar impreuna cu George Ilinca si Consiliul Local Caracal. N-am decis inca asta, probabil ca la sfârsitul saptamânii viitoare voi lua o hotarâre. Revin miercuri in Craiova (poimâine – n.r.) si atunci este foarte posibil sa iau decizia finala. Mie mi se pare o chestiune interesanta.
– Nu va pare rau cu nu sunteti implicat la Universitatea?
– Hm… Se pare ca n-a fost sa am parte de Universitatea. Ca jucator, m-am accidentat devreme, la 26 de ani, si n-am avut prea mult parte de Craiova, iar ca antrenor… Doar stiti, am fost de doua ori antrenorul principal al Universitatii si nici ca tehnician n-a fost sa fie. Iar ca actionar, a trebuit sa ma iau cu Gigi Netoiu in suturi!
– Ati fost atunci, in 2001, si actionar?!
– Da, cu Gigi Netoiu, Nicu Gheara, George Ilinca si Doru Stanescu. O precizare: când am venit la Universitatea, trebuia sa se faca o noua societate unde, alaturi de Netoiu, Ilinca si Stanescu, au mai intrat Gheara si Balaci, dar fara sa se faca si acte.
