Marele maestru Dan Corneliu Ionescu (centura neagra 7 Dan), presedintele Confederatiei Europene de Aikido si al Federatiei Romane de Aikido, surprinde orice interlocutor prin modestia pe care o afiseaza. Pentru ca nu vrea sa dea impresia ca este atotcunoscator, se fereste sa dea sfaturi si vorbeste doar despre pace si intelegere intre oameni. De fapt, ca orice mare maestru de arte martiale, Dan Corneliu Ionescu este un filozof umanist, un pacifist. Ceea ce pare sa-l deranjeze cel mai mult este mitizarea artelor martiale, pe care le considera doar metode umane de a atinge perfectiunea.
„Miturile nu fac bine nimanui. Nici macar fondatorului Aikido, Morihei Ueshiba, nu i-au facut bine. Despre Ueshiba s-au spus lucruri extraordinare, dar, daca ii spui cuiva ca acesta era un om zgircit – pentru ca asa era -, practicantii de Aikido sint in stare sa te linseze. Mie mi se pare cu atit mai valoroasa o persoana care are merite deosebite, daca este om, nu zeu, daca are si defecte si lupta sa-si invinga conditia. Este imposibil ca un om sa faca totul perfect. Tindem insa spre acest tel, pentru ca este un lucru extraordinar ca oamenii incearca sa atinga perfectiunea. Altfel, viata ar fi plictisitoare. Aikido este doar o cale, ca oricare alta, spre perfectiune“, a spus Dan Corneliu Ionescu
– Maestre, considerati Aikido ca fiind o arta martiala?
– Da, cred, si eu asa o simt si o practic, ca Aikido este o arta martiala.
– Totusi, fondatorul Aikido, Morihei Ueshiba, spune ca „Aikido este Arta Pacii“, ori o arta martiala inseamna o arta de razboi. Nu este o contradictie in termeni?
– Corect, aveti dreptate! In prima parte a vietii fondatorului Morihei Ueshiba, el a vazut Aikido ca o arta martiala. In partea a doua a vietii sale, se pare ca el a inceput sa inteleaga ca arta martiala Aikido poate servi ca o cale pentru a mentine sau a dobindi pacea.
– Explicati, va rog!
– La prima vedere, pare o contradictie in teremeni: razboi si pace. Dar, daca ar fi sa luam un exemplu din viata de toate zilele, stim ca exista organizatii mondiale care incearca sa mentina pacea folosind metode de forta. Plecind de la ideea ca esti gata sa accepti ca orice lucru pe care il dobindesti costa, are un pret, asa putem intelege ca si obtinerea pacii are un pret. Ea nu este gratuita si nu vine de undeva si se instaleaza peste tot. Cred ca, pentru binele ansamblului, este preferabil sa ai niste pierderi daca, per total, cistigul este mai mare decit aceste pierderi. Nu exista lucru fara pret. Revenind la Aikido, cred ca Morihei Ueshiba a vrut sa spuna ca arta martiala Aikido poate servi oamenilor sa dobindeasca si sa mentina pacea. Acest lucru este important in Aikido. Bineinteles ca Ueshiba, care a fost un iluminat, dar, in acelasi timp, si un fanatic – trebuie sa recunoastem ca orice om care face lucruri extrem de importante sau in afara obisnuintei oamenilor este animat de o credinta care duce uneori catre fanatism – credea cu sinceritate in acest lucru. Sigur ca Aikido nu este un panaceu universal si nu doar aceasta arta martiala duce la obtinerea pacii. Aikido este o cale ca oricare alta, pentru ca exista o mie de alte cai – discutiile, inteligenta, compasiunea – care duc la mentinerea pacii. Sint foarte multe organizatii in lume care nu fac Aikido, dar care incearca sa mentina pacea. Aikido a pornit de la o arta martiala in ideea ca, daca ar fi vorba de noi doi, eu pot sa te oblig sa traim in pace pentru ca tu stii ca sint o persoana periculoasa si pot sa-ti fac rau daca as vrea, desi nu doresc acest lucru. Este bine sa nu ma aduci in situatia sa-ti fac rau. Atunci, amindoi traim unul linga altul, ne intelegem, partenerul meu stiind ca nu este bine sa exagereze, pentru ca oricind pot sa ma apar.
– Cum spun americanii, reprezentati o forta de descurajare.
– Exact! Eu cred ca Aikido este o metoda de a descuraja adversarul si, in felul acesta, de a mentine pacea.
„Artele martiale nu inseamna violenta si rau“
– Sinteti presedintele Confederatiei Europene de Aikido. Pot concluziona ca, in Europa, in domeniul artei martiale Aikido, sinteti cel mai bun?
– Nu! Cu siguranta, nu sint eu cel mai bun. Eu am pozitia cea mai inalta, ceea ce este cu totul altceva. Aceasta este o functie, nu o recunoastere a inteligentei si priceperii mele in Aikido.
– De cind practicati Aikido?
– De 26 de ani.
– Asadar, se poate spune ca sinteti redutabil intr-o lupta.
– Da, asa este. Din fericire nu am fost niciodata nevoit sa folosesc ceea ce stiu. Poate, din cauza ca fac Aikido.
– Nu pareti fioros…
– Nici nu sint. Sint un om normal si sper ca sint prietenos si intelegator. Exista aceasta cultura, cum ca artele martiale inseamna violenta si rau. Din pacate, aceasta cultura a fost indusa din cauza unor practicanti de arte martiale. Ca in orice domeniu, in artele martiale sint si oameni seriosi si golani. Acestia din urma sint destui in artele martiale. Ei folosesc ceea ce invata la antrenamente pentru diferite scopuri neelegante, ca sa le numesc asa. Fiecare dintre artele martiale pe care le stim are ca obiectiv mentinerea pacii. Ca nu reusesc intotdeauna, asta este altceva.
– Sinteti unul dintre discipolii marelui maestru Daniel Brun (8 Dan Aikido, 5 Dan Judo, fondatorul Federatiei Franceze de Aikido Traditional – n.r). Ati studiat cu el?
– Da, si maestrul Daniel Brun ma considera urmasul sau, ceea ce este o onoare pentru mine.
– Citi ani ati studiat cu maestrul Brun si unde?
– Am studiat 16 ani, atit in Romania, cit si in Franta.
– Ati studiat in Franta si inainte de anul 1989?
– Nu. Inainte de ’89 am avut contacte cu diferiti maestri doar in vizitele pe care le faceam in strainatate in calitate de expert al Natiunilor Unite. Au fost doar contacte punctuale, de maximum o saptamina.
„In K1 este vorba de forta bruta si de foarte putina inteligenta“
– Ati urmarit luptele din K1?
– Sigur ca da.
– Jose Sulaiman, presedintele uneia dintre cele mai importante versiuni ale boxului profesionist, WBC, spunea despre luptele din K1 ca sint „o intoarcere a umanitatii la era cavernelor“. Sinteti de acord cu aceasta afirmatie?
– Mie nu imi plac spectacolele K1, pentru ca este vorba de forta bruta si de foarte putina inteligenta. Poate fi vorba despre viclenie, dar de inteligenta in nici un caz. Si faptul ca oamenii care participa la aceste lupte risca foarte mult mi se pare o prostie, chiar daca o fac pentru bani. Eu nu sint de acord cu aceste infruntari violente, care pot duce la moartea cuiva.
– Pina in prezent, in K1 nu a murit nimeni. In K1 sint reguli stricte, pe care luptatorii le respecta…
– Sigura ca da, dar au fost dese cazurile cind luptatorii au suferit rani grave, maxilare fracturate, genunchi scosi etc. Aceste lucruri sint inevitabile in K1. Ca urmare, spun ca nu sint adeptul unor asemenea spectacole.
– Nu vi se pare insa ca este prea mult spus ca luptele din K1 sint „o intoarcere a umanitatii la lumea cavernelor“?
– Daca vorbim despre actiuni pur fizice, cum este cazul luptelor din K1, poti sa spui ca oamenii acestia nu au nici o pretentie intelectuala. Ei se bat, muschii sint cei care cistiga si, eventual, indeminarea de a-i face rau celuilalt.
„Din pacate, artele martiale sint impanate din belsug
cu legende“
– In K1 lupta si multi maestri de arte martiale.
– Intr-adevar. Vreau sa va fac o confesiune. La ultima gala romaneasca dupa tipicul K1, care s-a desfasurat acum citeva saptamini, la Ploiesti, am fost surprins sa vad ca boxerii s-au impus in fata practicantilor de arte martiale. Aceasta mirare a mea am regasit-o si la alti practicanti de arte martiale. Incetul cu incetul, s-a creat in jurul artelor martiale un fel de legenda, cum ca maestrii de arte martiale ar fi fiinte supranaturale, care fac lucruri extraordinare. Ei sint doar niste oameni, iar artele martiale sint doar niste metode. Sigur ca, daca un om isi inchina viata artelor martiale, sau boxului, sau cintatului la vioara, el ajunge un mare maestru. Prin virtuozitatea lui, un astfel de om se apropie de ideal. Asta nu inseamna, in nici un caz, ca este un zeu. Din pacate, artele martiale sint impanate din belsug cu legende, lucruri mistice, iar maestrii sint impodobiti cu straturi intregi de calitati. Ori, nu asa stau lucrurile. Artele martiale sint un domeniu ca oricare alt domeniu uman.
– Nu tocmai aceste mituri atrag oamenii catre artele martiale?
– Vi se pare ca a atrage oamenii cu un mit este un lucru normal sau corect? Il minti pe cel caruia ii oferi o himera a ceea ce asteapta el.
– Ii mintiti doar pina ii atrageti in dojo. Dupa aceea, isi vor da seama care este adevaratul spirit al artelor martiale.
– Din pacate, sint multi cei care nu isi dau seama. Iar acest lucru l-am constatat chiar in sala in care imi tin antrenamentele. Oamenii vin la Aikido din diferite motive. Unii vin pentru ca spera ca Aikido sa le dea solutia cum sa fie mai fericiti, altii vin ca sa-si pastreze sanatatea, iar altii ca sa invete sa se bata. Cu totii sint naivi. Dar nu numai depre Aikido este vorba aici. Si Yoga si alte lucruri care au o incarcatura mistica atrag oamenii pentru ceea ce cred ei ca exista dupa ceea ce se poate vedea si explica. Aikido nu este o practica mistica, cu toate ca multa lume crede acest lucru. Se intelege foarte greu, pentru ca oamenii nu au rabdare. Multi nu inteleg de ce un om munceste 40 de ani intr-o sala, studiind procedee, daca nu-i aduce nici un fel de cistig. Motivatia cu mentinerea pacii pare o lozinca, desi nu este.
„Munca si meritele
sint ale elevului,
nu ale maestrului“
– Sa vorbim despre unul dintre elevii dumneavoastra, Igor Pucalev, care are centura neagra 1 Dan Aikido si conduce clubul de Aikido din Craiova. Cum poate el sa progreseze daca, in Craiova, nu are un maestru care sa il invete?
– Treaba asta cu invatatul este gresit inteleasa. Igor nu are nevoie de cineva care sa il invete, iar asta v-o spun eu, care sint maestrul lui. „Invatatul“ inseamna, maximum 5%, sa ai niste modele, iar restul de 95% inseamna munca individuala. Tu trebuie sa muncesti, tu trebuie sa descoperi, pentru ca maestrul iti arata doar directia in care sa mergi. Eu nu pot sa-l invat pe Igor procedee, pentru ca le stie. Eu am doar grija ca Igor sa mearga pe directia buna. Sigur ca, pina la un anumit nivel, ai nevoie de un maestru pe care sa il imiti. Dupa aceea, munca si meritele sint ale tale, nu ale maestrului.
In iulie, pentru prima oara in istoria acestei arte martiale, aikido va avea
o competitie de kata
In week-end-ul trecut s-a desfasurat in Banie, in sala de sport a Liceului Electroputere, Stagiul National de Aikido. Prezent la acest stagiu, marele maestru Dan Corneliu Ionescu (centura neagra 7 Dan), presedintele Confederatiei Europene de Aikido si al Federatiei Romane de Aikido, a spus ca se va desfasura in premiera, in luna iulie, o competitie de Aikido.
„Avem o politica de dezvoltare a Aikido, care consta in marirea numarului de cluburi si sustinerea acestor cluburi, inclusiv financiar. Ideal ar fi ca Aikido sa traiasca prin puterile lui si prin capacitatea sa de a produce efectele financiare care sa-i sustina dezvoltarea. Noi nu am ajuns deocamdata la acest nivel pentru ca banii se indreapta de obicei spre sporturile de spectacol, ori Aikido nu este foarte spectaculos. Oamenii sint atrasi de competitie, iar in Aikido se spune ca nu exista competitie. Cei care conducem Confederatia Europeana de Aikido ne-am gindit la aceste lucruri si, ca urmare, in iulie, vom organiza o competitie de kata de Aikido, in care nu se va concura in mod direct, ci va fi ca la gimnastica, punctindu-se pregatirea si maiestria artistica“, a spus Dan Corneliu Ionescu.
Prima competitie de Aikido se va desfasura in Franta, la Bordeaux.
