„Monaco a ajuns in finala cu «mina lui Dumnezeu»“

Presa britanica de ieri a opinat ca AS Monaco a reusit calificarea in finala Ligii Campionilor gratie golului marcat cu mina, in prelungirile primei reprize, de Hugo Ibarra. Argentinianul Ibarra a spus la finalul meciului ca mingea a ricosat in mina sa dupa o lovitura de cap al lui Moerientes. „A fost un accident, pentru ca eu am crezut ca Morientes a introdus deja mingea in poarta, insa balonul a ricosat in bratul meu. Nu am realizat acest lucru decit atunci cind am vazut reluarea la televizor“, a spus Ibarra.

The Mirror: „Echipa lui Ranieri a iesit din Liga Campionilor dupa o alta «mina al lui Dumnezeu», tot a unui argentinian. Ibarra a dus pe Monaco in finala dupa ce a marcat folosindu-se de mina, aducindu-ne aminte de durerosul moment cind Diego Maradona a marcat impotriva Angliei la Cupa Mondiala din 1986.“

The Sun: „Pentru Ranieri nu trebuie sa avem decit simpatie. A trimis pe teren echipa potrivita, in contradictie cu meciul de la Monaco, insa sansa de a a ajunge in finala Ligii Campionilor a fost ratata de jucatorii sai. La finalul meciului, au fost lacrimi amare din partea lui John Terry, William Gallas si Eidur Gudjohnsen. Totusi, ei nu au nimic sa-si reproseze. Jucatorii care ar trebui sa poarte ochelari fumurii cind vor iesi pe strada sint Juan Sebastian Veron, Adrian Mutu si Marcel Desailly. Poate chiar si Claude Makelele pentru comportamentul sau insensibil de pe stadionul «Louis II». Atunci cind a fost nevoie de numele mari, ele au lipsit. Si nu au actionat. Abramovici va avea nevoie de sfaturi mai bune atunci cind va cheltui urmatoarele 120 de milioane de lire sterline“.

The Independent: „Golul lui Ibarra a fost clar un gol de handbal. Meciul a fost decis de acest gol. Daca Chelsea intra la vestiare cu 2-0, alta ar fi fost soarta meciului. Chiar daca s-ar fi jucat prelungiri simt ca nu am fi cistigat. Chelsea a jucat cu pasiune, dar tactica nu a existat. Fanii lui Chelsea sint dezamagiti, dar eu pot spune ca nu am crezut niciodata ca revolutia rusa va cuceri Europa in acest an. Acesta este doar inceputul. Cred ca anul viitor va fi al nostru, mai ales ca este centenarul clubului. Singurul lucru pe care nu l-am avut a fost un antrenor de clasa. Ranieri este un om decent, un om care merita iubit. Dar tactica sa are de suferit si este timpul sa plece. Daca aceasta este revolutia rusa a noastra, atunci acesta a fost anul guvernului provizoriu. Ranieri este Kerenski (Aleksandr Kerenski a fost premierul rus in perioada iulie-octombrie 1917 – n.r.) al nostru. Dar cine va fi Lenin?“