„Cu Universitatea am o «semnatura» pe viata“

Dupa ce ieri-dimineata, la ora 4.00, a ajuns in Banie, schimbind trei avioane, noul vicepresedinte al Universitatii, Gheorghita Geolgau, a fost prezent tot ieri la antrenamentul condus de Pavel Badea. La ora 13.00, Geolgau a venit in sala de conferinte a clubului din strada Unirii 86, unde si-a prezentat programul parcurs in prima sa zi de munca: „Am ajuns de dimineata devreme acasa si am dormit doar doua ore. Sint foarte obosit, dar am facut cunostinta cu baietii, am purtat discutii cu fostii mei colegi, Badea, Lung si Beldeanu, alaturi de care sint convins ca voi face treaba, iar acum stau la dispozitia dumneavoastra“. Autorul golului istoric de la Bratislava a inceput cu speach-ul de rigoare, normal la o astfel de numire: „Este o placere pentru mine sa raspund invitatiei de a reveni intr-o functie la Universitatea. Orice fotbalist care a jucat aici are dorinta de a reveni intr-o functie administrativa sau tehnica. Este normal pentru ca toti am crescut in spiritul alb-albastru. Tocmai de aceea, nu puteam spune nu unei astfel de solicitari. Cind am fost cautat, mi s-a spus sa vin cit pot de repede. Am terminat simbata campionatul si acum iata-ma aici“. Imediat dupa aceasta alocutiune, Geolgau a intrat in febra intrebarilor.

– Pe ce perioada ati semnat sau o veti face cu Universitatea?

– Pe viata! Oricum, nu contractul este important pentru mine.

– Ati terminat contractul cu cei din Feroe sau l-ati reziliat pentru a reveni la Craiova?

– Contractul meu expira la finele acestei luni. Am fost solicitat la negocieri, puteam sa-l reinnoiesc, dar n-am reluat discutiile. Cind am plecat mi s-a spus ca mai asteapta trei saptamini un raspuns de la mine.

– Exista posibilitatea, tinind cont ca in Feroe s-a terminat campionatul, sa reveniti acolo la primavara?

– Nu!Daca am venit aici, nu mai plec.Vreau sa stau patru-cinci ani in tara, sa fiu alaturi de fetita mea, care are 13 ani si are nevoie de sprijinul tatalui sau, fiind la o virsta dificila.

– In urma cu sase ani ocupati aceeasi functie la Universitatea si ati plecat pentru ca ati dorit sa fiti antrenor. Acum, va ginditi ca dupa o perioada sa coboriti iarasi pe banca?

– Nu se pune problema! Am mai avut oferte sa revin, la centrul de copiii si juniori, dar am dorit sa intru pe usa din fata in fotbalul romanesc. Este greu sa o iei de jos. Am 43 de ani si am facut o analiza a ceea ce am realizat, dupa care am decis sa fiu numai in conducerea administrativa.

– In Feroe cistigati cam 3.500 de euro pe luna, la Craiova …

– In viata nu conteaza doar banii! Imi propusesem sa mai stau inca sase luni, dar n-am putut refuza oferta Universitatii. Am venit cu sufletul aici, nu pentru bani. Voi fi remunerat in functie de posibilitatile clubului. In plus, cu totii sintem obligati sa reinviem spiritul alb-albastru.

– Care sint sarcinile dumneavoastra?

– V-am spus, abia am ajuns. In citeva zile voi afla si eu ce se cere de la mine. Oricum, in scurt timp, dorim sa ne batem pentru locurile fruntase, iar in doi-trei ani sa iesim chiar campioni.

– Care este diferenta dintre fotbalul romanesc si cel din Feroe?

– In primul rind, difera clima! Acolo a venit sezonul furtunilor si, din acest motiv se joaca in sistem primavara-toamna. In Feroe, unele meciuri de campionat se disputa pe terenuri sintetice.

– Jucatorii cum sint?

– Majoritatea, amatori. Nu pot fi comparati cu cei din Romania, care sint profesionisti. Ei lucreaza opt ore la program. Se antreneaza de trei-patru ori pe saptamina. Singurii jucatori profesionisti sint cei care evolueaza in Danemarca sau Islanda.

– Ca valoare?

– Se vede la nationala, unde au inregistrat unele rezultate notabile. Se stie isprava lor din anii ’90, cind au batut Austria cu 1-0! Acum se gindesc sa nu mai ia batai la diferente mari si au reusit: 1-2 si 0-2 cu Germania, 1-2 si 1-2 cu Islanda, si 2-2 cu Scotia! Este bine pentru o tara cu 48.000 de locuitori.

– Incaseaza prime de joc?

– Nu! Sint platiti pentru fotbal doar doua ore pe zi, atunci cind se antreneaza, si duminica, atunci cind are loc meciul. Un exemplu ar fi portarul echipei mele, care era si presedintele clubului, avea o companie, cum sa mai vrea prima?

– Daca majoritatea jucatorilor sint amatori, antrenorii cum sint?

– Eu am avut contract de profesionist, dar si antrenorul echipei campioane, care este danez. Restul nu. Spre exemplu, echipa de pe locul trei are un antrenor care este director la o fabrica de peste, cel de pe locul patru este polonez, lucra la un santier naval, altii sint profesori.

– Blaturi se fac?

– Nici vorba! Sint cazuri in care doi frati joaca la echipe diferite, dar parca nu se cunosc pe teren.

– Arbitrajele cum sint?

– Fac si ei greseli, dar nu intentionate. N-au valoarea celor din Romania.