Indiscutabil, Ilie Balaci se numără printre cei mai buni fotbalişti romani din toate timpurile, fiind de fapt şi cel mai tinăr debutant in echipa naţională A din istoria fotbalului romanesc. Cariera lui excepţională i-a fost insă curmată de un rudimentar fundaş din Baia Mare (Arezanov), astfel că Balaci a fost obligat să abandoneze fotbalul la o virstă la care alţii cunosc adevărata consacrare. Ca jucător, are in palmares: 347 de meciuri in Divizia A (Universitatea, FC Olt, Dinamo) şi 84 de goluri, campion de trei ori şi de patru ori ciştigător al Cupei Romaniei (cu Universitatea), cel mai bun fotbalist al anilor ’81 şi ’82, locul trei in clasamentul Bravo din ’78 (consacrat celor mai buni fotbalişti sub 23 de ani din Cupele Europene intercluburi), 69 de selecţii in naţionala A, opt goluri inscrise, semifinalist al Cupei UEFA ’83 (cu Universitatea). Ca antrenor, a obţinut 20 de trofee, toate in străinătate, in prezent fiind antrenor principal al echipei Al-Ahly din Arabia Saudită. Simbătă, „Minunea Blondă“ implineşte 47 de ani. Dintr-un amplu interviu acordat de Balaci astă-vară, publicăm astăzi un fragment inedit.
„Visam să mă «incondeieze» nea Vanea“
– De ce aţi afirmat că doar Ioan Chirilă ar fi putut scrie o carte despre Ilie Balaci?
– N-am afirmat aşa ceva, n-am spus că „ar fi putut“… Că de putut, văd că poate şi Ilie Dobre. Schimbă doar datele de naştere şi in rest toate „cărţile“ lui sint la fel… Cărţi se pot scrie o grămadă, am mai spus-o. De aceea, despre mine aş fi vrut s-o scrie Ioan Chirilă. Din păcate, nea Vanea nu mai trăieşte.
– Dar in timpul vieţii aţi avut o discuţie despre un asemenea proiect?
– Am avut de citeva ori, dar… V-am spus, voiam o altfel de carte. Voiam să se scrie despre fotbalistul şi, mai ales, omul Ilie Balaci. Să se scrie despre cum am făcut eu banii…
– I-aţi făcut pe teren, ca jucător, apoi ca antrenor…
– Ce vreau să spun? Că nu i-am făcut cu picioarele! Lumea pleacă de la ideea că sportivii fac banii cu picioarele. Nu-i adevărat.
– Aţi avut bani mulţi pe vremea cind eraţi jucător?
– Foarte mulţi bani! Numai că a venit Revoluţia şi din bogat m-am trezit sărac, ca-n filmul acela „Om bogat, om sărac“.
– Chiar, cu ce avere v-a prins Revoluţia?
– E un subiect tabu, privat. Ar trebui să fie pentru fiecare tabu. Totuşi, vă răspund: din banii pe care i-am avut la Revoluţie aş fi putut să-mi fac vreo şase-şapte case, să-mi cumpăr vreo 20-30 de Dacii… Atit puteai să cumperi la timpul ăla.
– Şi ce s-a intimplat după Revoluţie?
– N-am fost inspirat să transform imediat banii. N-am fost rapid, ca să zic aşa… Şi atunci a trebuit să plec in străinătate. Poate că dacă transformam rapid banii pe care ii aveam, nu eram forţat să părăsesc Romania.
– Aţi condus vreo Dacie?
– Din ’74 şi pină in ’90, ce, Doamne iartă-mă, am avut?! Dacie şi Oltcit! Aveam două maşini, era ceva pe atunci, nu?
Mai este o şansă: Fănuş Neagu
– Vorbeam, de fapt, despre cartea „Ilie Balaci“, despre Fănuş Neagu…
– Dacă nea Fane va avea parte in continuare de sănătate, sint convins că o va scrie. Scriitorului Fănuş Neagu cred că-i trebuie doar o săptămină să stea de vorbă cu prietenii mei. Această carte, v-am mai spus, trebuie scrisă despre mine, dar cu prietenii mei. Ei să spună cine este Ilie Balaci. Apoi, prin pana măiastră a lui nea Fane să fie redate amănuntele in carte. Nu vreau ca in această carte să fie implicată sub nici o formă familia mea, nici soţia, nici copiii, nici părinţii.
– De ce?
– Aş vrea ca această carte inclusiv pentru ei, să fie o surpriză. Am citit multe cărţi…
N-are cum o mamă, de exemplu, să declare că băiatul ei ar fi un nenorocit. N-are cum! E mama! Sint insă convins că prietenii vor incerca să arate adevărata faţă a mea.
– Aveţi mulţi prieteni?
– Am. Ca orice om, am părţi bune, dar şi rele. Şi cred că ei, prietenii mei, cunosc toate aceste părţi.
– Aveţi şi defecte?
– In anumite situaţii, pentru prietenii mei sint insuportabil. Ce credeţi, am sau nu defecte?
– O intrebare incomodă: m-ar interesa unele chestiuni private, ca de exemplu aventuri şi…
– Viaţa mea privată? Hm… Nu!
– Am inţeles, imi cer scuze.
– Probabil că viaţa mea privată o să apară totuşi intr-o carte…
– Scrisă de…?
– De Ilie Balaci, dacă o să mă ducă mintea! Cu siguranţă insă, această carte va putea fi publicată doar după trecerea in eternitate a soţiei mele. Dacă mă duc eu inaintea ei, cartea nu va mai apărea!
– De ce totuşi n-a apărut pină acum nici o carte despre Ilie Balaci? Pentru că a murit Ioan Chirilă, cel care ar fi putut s-o scrie, după cum v-aţi exprimat in urmă cu mulţi ani?
– Da, in primul rind deoarece a murit Ioan Chirilă. Am incă o speranţă: trăieşte Fănuş Neagu. De ce spun asta? Cartea despre mine n-aş vrea să semene cu niciuna. Aş dori să fie una aparte.
„Jocul“ – titlul pe care l-ar alege Ilie
– Adică aşa cum a fost şi fotbalistul Ilie Balaci, unul special, unicat…
– Nu neapărat. Au apărut cărţi interesante despre Hagi, Gică Popescu… Pe cititorul de astăzi nu-l mai interesează, de exemplu, cum a inscris Hagi dintr-o lovitură liberă, golul nu ştiu care, sau cum a respins Popescu… Pe cititori ii interesează alte amănunte, cum ar fi cele legate de bani, de investiţiile făcute, de relaţiile cu prietenii, aventuri ş.a.m.d. Cartea aceasta aş vrea să aibă un titlu semnificativ: „Jocul“.
– De ce?
– Asta a fost, in fapt, viaţa mea fotbalistică, jocul. Ştie toată lumea că in prima repriză fotbalistul este, proaspăt, iar aportul lui in joc este mult mai bun decit in a doua repriză. Pentru mine, „prima repriză“ s-a numit Universitatea Craiova. Intr-un meci există şi o pauză intre reprize. „Pauza mea“ s-a numit perioada de accident şi FC Olt (Scorniceşti), perioadă in care eram şi nu eram jucător sau/şi antrenor.
– „Repriza a doua“?
– Dinamo!
– Paradoxal, cei de la Dinamo v-au intins o mină de ajutor, respectiv Lucescu. Aşa este?
– Nu neapărat Lucescu. Din cite ştiu, Cămătaru m-a dorit foarte mult la Dinamo. Cred că (şi) eu am fost luat la Dinamo mai mult pentru imagine. E logic: cu Ilie Balaci şi Rodion Cămătaru in echipă, Dinamo nu mai era huiduită pe stadioane.
„Nu sint ţigan şi nici Crişan nu este!“
– Intr-un interviu din primăvara lui 2003, parlamentarul Mădălin Voicu afirma că Zoli Crişan ar fi ţigan, iar că Ilie Balaci n-ar nega originea la această etnie. S-ar inţelege că sinteţi ţigan. N-ar fi nici o ruşine, dar acesta-i adevărul?
– Nu m-ar fi deranjat sub nici o formă dacă eram ţigan. Am trăit intre ei, am mulţi prieteni ţigani. Dar de aici şi pină a fi cu adevărat de-ai lor, e diferenţă mare. Mi-am cunoscut bunicii, dar şi străbunicii. Şi din cite imi amintesc, erau blonzi cu ochi albaştri. Sau verzi. Aşa că e greu de crezut că ţiganii la origine ar fi fost blonzi cu ochi albaştri. E greu de crezut, dar posibil ar fi… Şi grecii din vechea Eladă, dacă imi aduc aminte, se spunea că erau blonzi cu ochi albaştri. Cind te duci acum in Grecia vezi numai greci negri şi mustăcioşi! Aşa că… Pentru ca să incheiem subiectul provocat aiurea de Mădălin Voicu: nu sint de etnia lui. Nu cred nici că Zoli Crişan ar fi ţigan. I-am cunoscut părinţii şi mi-e greu să cred că ar fi ţigani. Cred că Mădălin Voicu ar trebui să se ocupe de educarea ţiganilor decit să stabilească el originea altora.
