Afara sintem lei, acasa, mielusei

Cind joaca acasa, Universitatea parca e o formatie blestemata, pentru ca nu reuseste mare lucru nici ca rezultat, nici ca exprimare in teren. La fel ca in primavara, partida cu bacauanii a fost si de aceasta data incheiata nedecis. Fata de atunci insa, nulul a fost total, adica si prestatie, si scor. Concluzia este ca Stiinta nu stie sa joace pe propriul teren, iar punctele pe care le cucereste cu multa munca din deplasari sint oferite cu darnicie pe „Ion Oblemenco“. Chiar daca au condus ostilitatile in prima repriza, alb-albastrii nu puteau obtine mai mult, pentru ca dominarea a fost sterila, iar putinele ocazii de gol au fost irosite cu seninatate de Njock, in trei rinduri, si Daouda. Vina esecului nu i-a apartinut arbitrajului, unul enervant pentru olteni, nici oaspetilor, care au practicat antifotbal, ci elevilor lui Cirtu, care „au jucat prost in unele momente“, dupa cum a recunoscut si antrenorul craiovean la finele meciului.

Stiinta a avut o a doua repriza cum nu mai dorim sa vedem, una in care nu a reusit macar un sut la poarta. Desi i-a avut la mijloc pe cei mai experimentati jucatori ai sai, Badea si Stinga, acest compartiment s-a dovedit unul falimentar. Badea nu a mai facut risipa de energie cu care ne obisnuise, vine si dupa o „vacanta fortata“ de aproape doua luni, in timp ce Stinga vine dupa un somaj de noua luni, lucru observat de toata lumea. Cind Ovidiu a intrat pe teren, in loc sa invioreze jocul, mai mult l-a incilcit. Luciditatea i-a lipsit cu desavirsire. In aceste conditii, cind cei de la care te astepti la mai mult nu te ajuta, iar ceilalti par a fi coplesiti de miza partidei, nu ai cum sa obtii mai mult. O victorie era chiar nemeritata dupa aspectul jocului, asa cum comenta si Cirtu la conferinta de presa. In plus, camerunezul Bengondo, de la care se astepta sa se intimple minunea, nu a jucat nici el nimic facindu-l pe Cirtu sa afirme a „a fost depasit din toate punctele de vedere. A fost invers decit il stiu“.

De partea cealalta, oaspetii au venit in Banie cu o lectie bine invatata, aceea de a se apara si planul le-a iesit de minune. Tragerile de timp – la orice atingere jucatorii lui Popovici cadeau ca secerati si la un moment dat erau trei bacauani intinsi pe gazon – dar si apararea supraaglomerata le-au adus acestora un egal meritat. Pe finalul meciului, baietii lui Sechelariu puteau obtine chiar victoria, dar s-a opus, pentru a cita oara?, ingerul pazitor al Stiintei, Guso, in doua rinduri in situatii de unul la unul cu adversarii.