Norvegia – Romania 1-1
• Stadion „Ullevaal“, spectatori: 24.000.
• Au marcat: Solskjaer ’77-p / Ganea ’64.
Norvegia: Olsen – Basma, Berg (’85, Lundekvam), R. Johnsen, Bergdolmo – F. Johnsen (’70, T.A. Flo), Backke, Andersen, Riise – Solskjaer, Carew (’81, Iversen). Antrenor: N.J. Semb.
Romania: Lobonţ – Contra, Chivu, Iencsi, Raţ – Pancu (’85, Bratu), M. Rădoi, Şoavă, Ad. Ilie (’46, A. Stoica), Mutu – I. Ganea. Antrenor: A. Iordănescu.
• Au arbitrat: L. Michel – L. Suchy, V. Musak.
• Observatori: J. Antenen (Elveţia), P. Jones (Anglia).
• Filmul golurilor: min. 64, 0-1: Pancu a recuperat mingea in propria jumătate de teren, i-a pasat in adincime lui Mutu, care a deviat spre Ganea şi atacantul nostru l-a executat pe Olsen după ce a trecut printre doi adversari; min. 77, 1-1: la o centrare de pe stinga, arbitrul Michel i-a atribuit lui Chivu un henţ făcut in careul nostru de către Carew, iar Solskjaer a transformat penaltiul acordat.
Dacă slovacul Lubos Michel nu ne-ar fi furat ca un nesimţit, Romania ar fi ciştigat in Norvegia şi Iordănescu ar fi devenit un erou. Dar, din cauza arbitrului, nu am reuşit decit un meci egal şi, aproape imediat, o droaie de imbecili romani au inceput să-l injure pe antrenor că nu avuseserăm măcar un 3-0 (!) in momentul in care Michel le-a făcut norvegienilor cadoul din minutul 77 (caricatura aceea de penalti, transformat de Solskjaer).
Deci, cind toată Europa s-a inchinat văzind in ce hal am fost furaţi la Oslo, s-au găsit „deştepţi“ destui pe Dimboviţa care, de la inălţimea statutului lor de lideri de opinie, ne-au avertizat că nu nesimţitul cu fluier a fost de vină, ci antrenorul Iordănescu, singurul tip din cauza căruia Romania nu reuşeşte să joace ca Brazilia, ba chiar şi un pic peste…
Suporterii adevăraţi, cei care ştiu fotbal şi nu-l invaţă in timp ce vorbesc la televizor, şi-au dat seama că, de fapt, rezultatul de la Oslo a fost o performanţă. Trecind peste faptul că fără greşeala capitală a lui Michel am fi ciştigat, Romania pornea oricum cu şansa a doua fie şi pentru simplul motiv că noi incă nu avem virfuri de calibrul lui Solskjaer de la Manchester United sau Carew de la Valencia. Plus că, in timp ce ei aveau pe teren formula de bază, lui Iordănescu ii lipseau liderul liniei de mijloc, Dorinel Munteanu, dar şi puternicul virf Marius Niculae.
Culmea este că, probabil in funcţie de simpatia pentru anumiţi impresari, Raţ, Iencsi şi Şoavă au fost lăudaţi, iar Mirel Rădoi şi, mai ales, Ionel Ganea au fost trecuţi la „şi alţii“. Din tot ce am văzut miercuri noapte, după meci, m-a impresionat intrebarea pusă de Cătălin Tolontan de la Pro Sport lui Ion Crăciunescu: „A cui mină credeţi că ucide fotbalul romanesc?“
Răspunsul nu a mai venit poate şi pentru că Ion Crăciunescu a ajuns acum acolo unde şi-a dorit: in fruntea arbitrilor romani. La cum percepem noi, oltenii, balamucul din Capitală, cred că răspunsul la intrebarea lui „Tolo“ ar fi următorul: „Fotbalul romanesc este distrus sistematic de «guvernele» din umbră, iar «miinile», că sint mai multe, aparţin, mai ales, anumitor ziarişti“. Şi, din nefericire, nu numai in fotbal se intimplă aşa ceva.
Lăsindu-i pe romanii „de vază“ să tragă maximum de profit din neobrăzarea slovacului Michel, să amintim, la final, că norvegianul Carew, cel care a comis henţul de la faza penaltiului, a recunoscut, după meci, că el a pus mina pe minge. Putea primi toate premiile din lume dacă ar fi recunoscut aşa ceva imediat după ce Michel a arătat punctul de la 11 metri.
