Carte de vizita: Sorin Cirtu
• Data si locul nasterii: 12 noiembrie 1955, Craiova • Starea civila: casatorit, doua fete • Autoturism: Mercedes • Calitati: principial • Defecte: coleric • Idol: Johann Cruyff • Persoanele decisive in cariera: Eugen Popescu (primul antrenor – la juniori); „apoi toti antrenorii care au trecut pe la Universitatea“
• Momentele cele mai fericite: calificarea Universitatii Craiova in semifinalele Cupei UEFA (editia 1982/1983) – ca jucator; eventul Universitatii Craiova (editia 1990/1991) – ca antrenor
• Cea mai mare deceptie: eliminarea Universitatii de catre Benfica fara ca echipa portugheza sa fi cistigat (semifinala Cupei UEFA, 1982/1983) – ca jucator; eliminarea Universitatii din C1 de Apollon Limassol (editia 1991/1992); pierderea Cupei Romaniei (cu Rapidul, editia 1994/1995)
• Mincarurile preferate: cele traditionale, taranesti (piftie, sarmale, fasole cu cirnati); fructe de mare • Bautura preferata: in avion – whisky („nu pot sa fac nici o deplasare cu avionul fara whisky!“); pe pamint – bere („din cind in cind“) • Orasul ideal: Timisoara • Hobbyuri: muzica, lectura, biliardul
• Actrita preferata: Kim Basinger, Alba Parietti • Actorii preferati: Al Pacino, Robert de Niro, Andy Garcia
– Ca jucator, ati evoluat la doua echipe din Craiova: Electroputere si Universitatea. Presupun ca momentele cele mai frumoase au fost la Universitatea?
– Intr-un fel, da. Dar fiecare perioada a avut farmecul si reusitele ei. Nu pot uita timpul petrecut la Electro.
– De ce?
– Eram la portile fotbalului de performanta, aveam18 ani. Si am inscris cele mai multe goluri din Divizia B de atunci (erau trei serii in esalonul doi).
– Universitatea?
– Intr-adevar, cele mai frumoase momente. Am ajuns pina in semifinalele Cupei UEFA, editia 1982/1983, o performanta neatinsa (la acea ora) de nici o echipa de club din Romania. Ne-a eliminat Benfica, desi cele doua meciuri disputate s-au terminat la egalitate, 0-0 (Lisabona) si 1-1 (la Craiova). A functionat regula golului dublu inscris in deplasare.
– Doar sapte selectii (si nici un singur gol) in nationala A a Romaniei?
– Inexact, sint zece selectii.
– Mai aveti si alte deceptii ca fotbalist decit cea consemnata in „cartea de vizita“?
– Da: pierderea (de doua ori) a titlului de golgheter al campionatului. Si le-am pierdut la potou!
– Debutul pe prima scena fotbalistica? Retragerea?
– Am debutat in 22 august 1976: Progresul Bucuresti – Universitatea Craiova 1-5. Balaci a inscris patru goluri, eu, unul (meci televizat in direct). Cind m-am retras, eram in postura dubla: antrenor si jucator la Universitatea. Meci: Universitatea – Corvinul Hunedoara 3-0.
– Este adevarat ca ati jucat, ca fotbalist, pe baza de semnatura?
– Nu, n-am semnat asa ceva, dar probleme cu sanatatea au existat. Le-am tinut secrete, sub tacere.
– De ce?
– Riscam sa nu mai primesc aviz favorabil. Si eu voiam cu orice pret sa joc.
– Si ce probleme ati avut cu sanatatea?
– Totul a fost pe baza neurovegetativa, niste tahicardii – cam de doua ori pe an. Reprezenta un fel de eliberare a tensiunii nervoase acumulate. Aceste lucru se intimpla la antrenamente, dar nici un antrenor n-a aflat de aceasta problema a mea.
– De ce n-ati fost la medic?
– Mi-a fost frica! Nu de medic, ci de o eventuala interdictie de a juca. Cine stie?! N-am avut probleme deosebite, asa ca am continuat sa nu spun.
– Cind ai fost numit prima oara (1988) antrenor la Universitatea, prim-secretar la Dolj era Ion Traian Stefanescu. Acesta, dupa revolutie, mi-a spus ca i-ai pus conditii!
– Numirea mea s-a facut in cabinetul primului secretar Ion Traian Stefanescu, in prezenta celor din sectia de fotbal, dupa care ITS-ul m-a retinut doar pe mine intrebindu-ma care-mi sint doleantele. „Sa nu fiu frate cu nimeni!“, i-am raspuns. „Ce inseamna asta?“, m-a intrebat. „Sa nu fiu frate cu Dinamo, Steaua, FC Olt, Flacara Moreni sau Victoria!“
– Si?
– A fost de acord si nu mi-a cerut sa „trintesc“ meciuri. Si-a respectat cuvintul.
– Alta conditie?
– Preluasem conducerea tehnica a echipei dupa etapa a treia. Am solicitat ca aprecierile la adresa mea sa fie facute dupa un anume timp, respectiv dupa terminarea turului.
– Inainte de 1989 ati avut oferte de a ramine, ca jucator, afara?
– Da, din partea clubului 1. FC Kaiserslautern. Selectionata de tineret a Romaniei (pina la 21 de ani) a evoluat la Kaiserslautern in dauna nationalei B a RF Germania (septembrie 1979). Am fost titular al echipei si am avut o evolutie buna, desi Romania a pierdut (2-1 pentru Germania). Dupa meci, comentatorul Munteanu (de la Europa Libera) mi-a transmis propunerea celor de la Kaiserslautern de a ramine acolo. Am refuzat.
– De ce?
– Nu-mi plac lucrurile neclare. Nu se putea face un transfer, eu fiind considerat – daca ramineam – un transfug. Trebuia sa astept o perioada mare de timp pina sa primesc drept de joc acolo. Nu-mi convenea ca la 24 de ani sa astept. Si mai era un amanunt familial. Sora mea a decedat (avea doar 19 ani). Cum era sa-mi parasesc parintii intr-un asemenea moment? Ar fi fost o lovitura prea mare pentru parinti.
– A fost singura propunere de a juca in strainatate?
– Nu. Am mai avut o oferta din Grecia, in 1986 (de la Veria). Datele problemei au fost altele. Era o chestie oficiala. Eram un fel de clauza la un contract dintre Romania si o firma din Grecia, valoarea contractului ridicindu-se la importanta suma de un milion de dolari! Retineti, era in 1986. Ca sa scurtez povestea: totul a demarat bine, dupa care lucrurile (in privinta mea) s-au intrerupt. Nu intelegeam de ce. Credeam ca „tovarasa“ de la cabinetul nr. 2 a sistat plecarea mea. Oricum, n-am plecat.
– Si care a fost adevarul? L-ati aflat?
– Da, dar peste multi ani. Dosarul meu a ajuns, la un moment dat, la o persoana importanta de la fostul CC PCR. Si respectivul, oltean fiind, l-a blocat, zicindu-mi peste ani ca a facut o fapta buna. Chiar se lauda ca a contribuit la afirmarea mea ca antrenor, raminind eu in tara?!
– Numele lui?
– Cioboiu. El nu mi-a aprobat plecarea in Grecia. Parca ma duceam in Albania sau la munca la metrou!
