Fundatia Europeana pentru imbunatatirea conditiilor de viata si munca (agentia specializata a UE pentru acest domeniu) din Dublin a organizat, in perioada 16 mai – 22 iulie 2001, o ancheta pe problematica sa specifica in toate cele 12 tari candidate la aderare in UE, folosind in acest scop institutiile afiliate Retelei europene a agentiilor de sondarea pietelor si opiniei publice. In Romania, agentia GfK a solicitat parerile a 1.002 persoane, esantion considerat reprezentativ pentru totalul populatiei active din tara noastra (un total de 10.895.000 de oameni), sa raspunda la un chestionar masiv (32 de intrebari cu foarte multe subpuncte lamuritoare) si foarte bine facut de specialisti din intreaga Europa. Metoda de lucru adoptata, ne-au spus cei din Dublin, nu a fost un simplu „sondaj pe strada“, ci „ancheta fata in fata“, procedeu considerat drept indestul de fiabil pentru a putea justifica proiectia estimarilor rezultate din aceasta analiza la nivelul intregii piete a muncii din Romania.
In zilele de 15 si 16 aprilie 2002, conducerea Fundatiei Europene a venit sa prezinte oficialilor romani rezultatele complete ale analizelor raspunsurilor date de romani la aceasta ancheta. Au fost prezenti la Bucuresti: Raymond-Pierre Bodin, directorul Fundatiei Europene, Eric Verborgh, director adjunct, consilierul Michael Wimmer, Elisabeth Lagerlof, sefa diviziei informatii si comunicare, Ola Persson, coordonatorul sectiei „Conditii de munca“, si John Hurley, divizia informatii publice. Ei au prezentat materialul final urmatorilor interlocutori: Razvan Ionut Cirica, secretar de stat in cadrul Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale, Ion Giurescu, secretar de stat in acelasi minister, presedintele Consiliului Economic si Social, consilierii Madalina Dobre si Sorin Botezatu, directorul general Viorica Petreanu, Mariana Basuc, inspector general in cadrul Inspectoratului Muncii.
Cu toate ca rezultatele anchetei au fost apreciate ca foarte interesante si preluate ca atare de toate institutele si organismele Comisiei Europene (inclusiv de EUROSTAT, organismul specializat in statistica al UE), am aflat de la interlocutorii nostri de la Dublin ca ai nostri au spus ca nu e cazul sa se organizeze o conferinta de presa pentru a face publice datele prezentate. De ce? Poate ca Biroul de Presa al Ministerului Muncii si Protectiei Sociale era ocupat cu altceva in perioada respectiva, ceva poate cu mult mai important si arzator pentru specialistii numiti acolo. Poate pentru ca rezultatele la care au ajuns expertii europeni nu sint considerate ca fiind de bonton pentru imaginea pe care unii membri ai guvernului doresc sa creada ca o transmitem strainatatii si ca, difuzate marelui public, ar strica la moral. Poate altele sint motivele, oricum la presa romana datele n-au ajuns. Ziarul nostru a fost invitat zilele trecute la Dublin pentru a participa la prima mare reuniune internationala dedicata calitatii pietei muncii din Europa, ocazie cu care echipa Fundatiei Europene responsabila de redactarea materialului final ne-a oferit absolut toate documentele necesare, adica exact cele prezentate oficialilor la Bucuresti.
Ideea ca oficialii romani n-ar fi dorit sa faca publice rezultatele anchetei l-a mirat la culme pe dl. ministru Sirbu, prezent la lucrarile conferintei din capitala Irlandei. Domnia sa ne-a marturisit cu o sinceritate totala si dezarmanta ca nu poate comenta rezultatele anchetei deoarece, pur si simplu, nu stia nimic despre ea, noi prezentindu-i documentele in premiera absoluta. Asta inseamna un singur lucru: in ministerul pe care-l conduce exista o foarte serioasa problema de comunicare, din moment ce principalii sai adjuncti si consilieri, neinformindu-l, il lipsesc de placerea de a studia asemenea documente. Dar este meritul domnului ministru Sirbu ca, aflind rezultatele anchetei europene, sa dea dovada de realism si sa le accepte ca fiind expresia unei triste, dar reale stari de fapt.
Problematica este oare intr-atit de importanta? Nu numai importanta, ci chiar vitala in conditiile in care principala estimare a Comisiei Europene privind Romania este lipsa unei economii de piata viabile. In acest sens, calitatea conditiilor de munca este componenta profund semnificativa atit pentru analiza realista a situatiei actuale, cit si, mai ales, a perspectivelor de viitor. Iar ceea ce reiese din analiza expertilor europeni privind Romania este intr-atit de grav, disparitatile fata de celelalte tari candidate si fata de actualele tari membre UE sint in unele cazuri atit de mari, incit concluziile ar trebui sa fie un semnal de alarma atit pentru actualii decidenti politici, cit si pentru intreaga noastra clasa politica. Iata si motivatia acestei anchete internationale, noi neputind sa stim daca oficialii din Ministerul Muncii si al sau Departament de integrare europeana, din moment ce n-au spus nimic propriului lor ministru, au putut comunica aceste date colegilor din guvern si, mai departe, comisiilor parlamentare interesate.
Datele sint relevante? Pentru oficialii europeni, cu siguranta ca da. Sa nu uitam ca, doar in urma cu foarte putin timp, ministrii Puwak si Cazan, in comunicate oficiale, ne acuzau in mod direct de dezinformarea opiniei publice in cazul problemelor legate de acordarea fondurilor PHARE, pentru ca doar la citeva zile Parchetul General sa afirme contrariul, ceea ce ridica un foarte mare semn de intrebare asupra credibilitatii surselor de care dispun cei doi oficiali, cei de la care pleaca intregul pachet de date statistice spre Bruxelles.
Pascal Paoli, unul dintre autorii sintezei asupra Romaniei, spunea pe buna dreptate ca aceste rezultate nu trebuie privite ca un material exploziv si care incrimineaza tara noastra, ci ar trebui folosite de politicieni atunci cind gindesc la viitoarele decizii cu impact pe termen lung. Daca aceasta este starea de fapt, nu ne ajuta cu nimic obisnuita reactie nervoasa cu care ne-am obisnuit din partea atit de sensibililor nostri ministri. Ar fi foarte interesant de stiut care sint (daca sint) nu promisiunile electorale, ci masurile care se iau sau se vor lua pentru remedierea problemelor enuntate.
Reproducem in continuare rezultatele analizei comparative, cu sublinierea ca datele pentru tarile candidate au fost culese in 2001, iar cele pentru cele 15 tari membre UE, in 2000.
Romania 2001
Principalele rezultate · Diferente structurale · Citeva diferente semnificative privind conditiile de munca · O mai mare expunere la factorii traditionali de risc · Mai multe caracteristici „traditionale“ ale organizarii muncii · Mai multe ore de munca (si mai putina activitate cu termen redus) · Mai multe probleme de sanatate anuntate · Mai putina segregare pe baza de sex si discriminare · Locurile de munca sint mai putin deschise spre exterior · Organizarea muncii este mai putin determinata de criterii de piata · Folosirea computerelor nu este intr-atit de raspindita · Retributia este mai putin legata de criterii de productivitate · O mai mare expunere la factorii fizici de risc (zgomot, caldura, poluarea aerului) · Mai multe probleme datorate pozitiilor adoptate in procesul muncii · Miscari mai putin repetitive
Structura locurilor de munca
Prima constatare si cea mai importanta: Romania ramine o tara preponderent agricola (45% din totalul fortei de munca lucreaza in acest domeniu), in conditiile in care media la nivelul tarilor candidate este la mai putin de jumatate, adica 21%, iar in UE fiind doar de 5%! Plecind de la acest enorm dezechilibru, raporturile se schimba corespunzator pentru tot restul structurii locurilor de munca la nivel national. Astfel, avem cel mai mic numar de oameni angrenati in zona afacerilor: 1%, fata de media statelor candidate (3%) si cea din UE (8%). Situatie care se repeta in practic toate sectoarele: la 1% locuri de munca in „hoteluri si restaurante“ in Romania, corespund 2% in tarile candidate si 4% in UE; locurile de munca in constructii reprezinta 4% in Romania, 7% in tarile candidate si 8% in UE.
Structura ocupationala
Avem de doua ori mai putini legislatori si manageri decit in UE (4% fata de 8%, dar avem un numar dublu de militari (2% fata de media de 1%), avem 8% tehnicieni, pe cind in tarile candidate sint 12%, iar in UE 14%, avem doar 8% functionari, fata de media de 14% din UE si 9% in tarile candidate. In schimb avem mult mai multi lucratori in artizanat sau zona mestesugareasca: 23%, fata de media de 19% in tarile candidate.
Angajati si independenti
Angajati sint in Romania 79%, fata de 77% in tarile candidate si 83% in UE. In tarile candidate sint mai multi independenti (22%) decit in Romania, iar in UE doar 17%. Romania detine un record cu 92% de detinatori de contracte de munca pe durata nelimitata, in timp ce la vecinii nostri se inregistreaza 85%, iar in UE 82%. Mai inregistram si un alt record de prost augur: doar 3% contracte moderne de tip „perioada limitata“, tarile candidate au 11%, iar UE 10%.
Natura muncii
E de rau! 7% lucreaza la noi cu computere, fata de 12% in tarile candidate si 19% in UE. Ritmul de munca depinde la noi in proportie de 45% de ce vrea seful, in comparatie cu media de 37% in tarile candidate si 32% in tarile UE. Model autoritar si invechit, dependent evident de calitatea masinilor (24%), fata de 20% la ceilalti si mai putin de criteriul modern al „cererii din partea clientului“. La noi, doar 53% se lucreaza in functie de comanda clientului, fata de 58% in tarile candidate si 69% in tarile UE.
Probleme de sanatate
Riscuri pentru sanatate? In Romania raspunsul este „Da“ in proportie de 43%, la celelalte tari candidate proportia este de 40%, iar in tarile UE de 27%. In Romania se inregistreaza cel mai mare stres (36%), fata de 29% la vecini si 28% in UE. Munca este mai obositoare la romani (si pentru ansamblul tarilor candidate), proportia fiind de 42% si respectiv 41%, fata de media de 23% in UE. In mod normal, romanii sint cei mai putin satisfacuti de conditiile in care muncesc (68%), fata de 73% in tarile candidate si 84% in UE. Rezultatul? 51% dintre romani nu cred ca vor putea face fata aceluiasi tip de activitate la virsta de 60 de ani, pe cind proportia celor care dau acelasi raspuns in UE este doar de 40%.
Organizarea muncii
Aici se afla citeva observatii cheie, foarte importante si cu implicatii extrem de serioase care ar trebui sa ne puna pe ginduri. Pe perioada vietii active, la noi se invata cel mai putin lucruri noi, doar 57%, fata de media de 65% in tarile candidate si 72% in UE! La fel de grav este si corolarul acestui rezultat: in Romania, doar 12% dintre cei chestionati au afirmat ca au urmat un curs de pregatire profesionala in ultimele 12 luni, fata de 24% in tarile candidate si 31% la nivelul UE. In plus – fapt ce poate fi legat de modul „autoritar“ ce caracterizeaza conditiile de munca din tara noastra – 64% dintre cei intervievati la noi se pling de faptul ca sint obligati sa lucreze cu o viteza mare pentru a indeplini obiective cu termene foarte scurte de realizare, fata de 62% in tarile candidate si 56% in UE.
Timpul de lucru
Romania detine un alt neplacut record: 43% dintre cei intervievati spun ca lucreaza mai mult de 43 de ore pe saptamina, in timp ce procentul pentru tarile candidate este de 38%, iar cel pentru UE este de doar 20%, adica sub jumatate! Tot la noi este si cel mai mare procentaj (23%) de raspunsuri afirmative privind munca de noapte, fata de 21% in tarile candidate si 19% in UE, tot noi fiind in frunte si la capitolele „munca seara“, „munca duminica“, „munca simbata“. In studiul statistic comparativ, Romania ocupa primul loc la categoria „ore lucrate pe saptamina“, sub noi fiind Polonia si Lituania, cel mai putin lucrindu-se in Olanda, Danemarca, Germania si Belgia.
Marian Sirbu, ministrul muncii si solidaritatii sociale: Rezultatele prezentate de ancheta Fundatiei Europene reprezinta o imagine a starii de fapt. Si nu cred ca aplicarea unei eventuale marje de eroare ne-ar schimba cu mult situatia: poate doua-trei locuri in sus sau in jos in clasamentele facute. Aplicarea unei asemenea marje de eroare nu ar putea sa ascunda o realitate pe care o cunoastem de foarte mult timp. Un exemplu ar fi situatia ocuparii fortei de munca, cu procentajul nostru de 45% in agricultura… Stim toate astea si vom face ceea ce trebuie facut pentru ca, la sondajul urmator, lucrurile sa arate altfel. Numai ca, pentru ca sa se intimple asa, trebuie sa se indeplineasca doua conditii. Prima este ca repetarea sondajului sa nu se faca prea repede, ci, probabil, peste doi-trei ani, poate chiar mai mult. In al doilea rind trebuie, in mod evident, sa apara in continuare o crestere economica suficienta pentru a facilita o redistribuire a veniturilor capabila sa satisfaca aceste standarde ale nivelului de trai, redistribuirea sumelor necesare pentru satisfacerea standardelor educationale si ca sa ajute in mod cert la o rata mai inalta a ocuparii fortei de munca. Dupa parerea mea, toate aceste probleme nu sint conjuncturale, nu au o legatura directa cu faptul ca Fundatia Europeana a facut un sondaj. Nu, ele sint problemele Romaniei si pentru rezolvarea lor exista programul de guvernare.
Raymond-Pierre Bodin, directorul Fundatiei Europene: Costurile restructurarii economiei romanesti si, implicit, a pietei muncii vor fi, in primul rind, mari in domeniul agriculturii, unde va trebui sa se treaca de la actualul nivel de 45% la unul de 6-7%. Vor fi costuri importante legate de pregatirea si calificarea profesionala, de evolutia populatiei active in termeni de calitate, calificare, competenta si formare profesionala. Este vorba despre costuri mari, cele pe care le presupune orice tip de asemenea transformare masiva. Stiu ca exista o generatie care a fost deja sacrificata, cea care a suportat si suporta schimbarea de la statutul in care va aflati inainte de 1989 si cel pe care-l aveti azi. Dar, in mare, nu cred ca si generatia viitoare va fi una de sacrificiu. Nu cred ca generatia de miine, cea care va intra in UE, va „suferi“ in acelasi mod, dar asta nu inseamna ca investitiile care-i vor fi cerute nu vor fi foarte mari. Dar, din punct de vedere economic, nu va mai fi vorba despre acelasi tip de sacrificiu ca si cel inregistrat de generatia care s-a confruntat cu problemele multiple ale perioadei 1970-2000. Dar, pe acest drum, ar fi foarte grav ca sa vina cineva sa spuna: n-aveti nimic bun in spate, trebuie sa porniti de la zero! Din fericire, in Romania, drumul dvs. spre UE se bazeaza pe existenta unor atuuri certe, printre care existenta unui anumit grad de educatie la nivelul populatiei, mai ales in domeniul stiintelor exacte. Deci, pentru viitor, estimarea mea este ca batalia va fi dura, se vor inregistra costuri umane importante – asta s-a intimplat in toate tarile, inclusiv in Franta, Germania sau Marea Britanie – dar nu cred ca vom avea de-a face cu transformari sociale atit de importante cum au existat in Franta sau Germania in momentul marii crize a energiei si a inchiderii minelor de carbune si a multora dintre uzinele siderurgice. In acest context, consider ca este de datoria UE ca, prin intermediul programelor sale specifice si a investitiilor intr-o tara ca Romania, sa poata compensa o parte din acest cost social al transformarilor si al restructurarii economice.
