• Demolarea a inceput in primavara lui ’97, atunci cind se infiinta cu surle si trimbite celebrul Comitet de Salvare • Erau de „salvat“, printre altii, Curt, Gabi Popescu, Cristescu, Ganea, Stoican, Iordache, Lutu, Trica, Sava si Frasineanu
Primavara anului 1997. Universitatea Craiova era o forta si acest lucru deranja marile puteri din Capitala. Lotul era redutabil. Alaturi de consacratii David, Nastasie, Curt, Naicu, Gabi Popescu, Cristescu, Buia, Ganea, Ungur si Fl. Cirstea, o intreaga echipa de „minji“, toti foarte talentati, astepta sa „explodeze“: Tibi Lung, Stoican, Craciunescu, Nicola, Iordache, Lutu, Trica, Sava, Frasineanu, Suciu si Vrajitoarea erau marile sperante ale Universitatii, toti – cu exceptia lui Valentin Suciu – fiind olteni get-beget.
Evident, valorile nenumarate care garniseau atunci lotul alb-albastrilor aveau deja o cota apreciabila pe piata si poate tocmai de aceea, simtind mirosul banilor, puterea politica instalata la sfirsitul anului ’96 a inceput sa saboteze clubul. O echipa care a rezistat eroic pe vremea comunistilor, luindu-se de git cu protejatele vremii, Steaua si Dinamo, devenea, incet, incet, o victima a democratiei instalate dupa ’89.
Jocurile murdare au iesit la iveala in timpul returului campionatului ’96-’97, atunci cind la un meci cu Sportul Studentesc suporterii Universitatii, fara sa-si dea seama ca erau manipulati, au declansat un adevarat razboi de strada, suparati pe maniera hoteasca de arbitraj a clujeanului Vadana.
Echipei i s-a suspendat atunci terenul si s-a fortat in continuare preluarea clubului de catre clientela Partidului Democrat, formatiunea care domina judetul in ’97.
Totul a culminat cu infiintarea unui asa-zis „Comitet de Salvare“, coordonat la vedere de prefectul PD, Marian-Jean Marinescu. In citeva saptamini, Comitetul a preluat cu forta clubul si a impus o armata de actionari. George Ilinca, Constantin Popeci, Dinel Staicu, Victor Bica, Emil Tugui, Gabriel Vladucu si Gigi Mitrache erau prezentati ca niste adevarati salvatori si considerati oamenii providentiali care promiteau sa duca Universitatea in fruntea tuturor ierarhiilor.
Au preluat un lot redutabil si au declarat raspicat ca timp de doi ani nu vor vinde jucatori. Mai mult, au afirmat ca vor contribui la bugetul echipei cu sume imense, cifrate la milioane de dolari.
PD-ul isi facuse practic treaba, luind sub aripa sa ocrotitoare una dintre cele mai galonate echipe din Romania care promitea sa devina o adevarata mina de aur.
Din pacate, din acel moment, Universitatea s-a trezit condusa nu spre virful ierarhiilor, ci spre dezastru. „Salvatorii“ nu au mai avut rabdare sa astepte doi ani si au inceput sa pulverizeze lotul pe sume considerabile. Unde s-au dus banii incasati nimeni nu a reusit sa afle vreodata. Cert este ca atunci cind echipa a inceput sa gifiie, avind nevoie neaparata de sute de mii de dolari, „investitorii potenti“ promovati de „Comitetul de Salvare“ au dezertat pur si simplu, lasindu-l pe baricade pe sarmanul George Ilinca. Acesta, pomenindu-se singur, si-a inceput „opera“ pe care a terminat-o penibil, predindu-i echipa lui Gigi Netoiu.
Dar despre chinurile Universitatii din perioada lui George Ilinca vom vorbi miine.
