Stoican a debutat la Universitatea in august 1995, de atunci si pina in prezent raminind in Banie, desi a avut oferte (din Capitala si strainatate – Ajax). A debutat in echipa nationala in aceeasi zi cu Cristi Chivu, 18 august 1999, la meciul amical desfasurat la Limassol (Cipru-Romania 2-2), antrenor fiind Piturca.
Transferul la Ajax a cazut dupa ce i s-a efectuat un riguros control medical (2000). Dupa ce in urma cu doua saptamini a suferit un stupid accident de masina, la meciul cu Steaua a fost inlocuit din cauza unei entorse a degetului mare, avind piciorul drept imobilizat cu o atela ghipsata.
– Te consideri un fotbalist ghinionist? Ma refer la problemele tale de sanatate din ultimii ani…
– Daca ar fi sa rememorez acum toate problemele mele, ar trebui sa incep cu cea mai dificila de care am avut parte: ligamente incrucisate. Asta s-a petrecut la aproximativ un an de la debutul meu la Universitatea, adica in campionatul ’96/’97. Am fost operat in Elvetia si bine ca asa au decis cei din conducerea clubului de atunci, deoarece in Romania era, in acei ani, o interventie dificila, rezultatele fiind uneori sub semnul intrebarii. Ce vreau sa spun? Dupa o asemenea operatie efectuata aici, activitatea fotbalistica a celui supus acestei interventii era intrerupta mai bine de doi ani. Nici eu n-am jucat aproximativ un sezon, dar operatia mea a avut sorti de izbinda, ca sa zic asa.
– Ai fost apoi, in 2000, la un pas de a muri!
– Din cauza unei apendicite, am dat in peritonita! Am fost operat si eu intelesesem ca apendicele mi-ar fi fost extirpat, dar nu s-a intimplat asa. Dupa un an de la operatia de peritonita, apendicele mi s-a inflamat. Era in ajunul meciului cu FC Arges – din sezonul 2000/2001, atunci cind Universitatea era pe primul loc. Pentru echipa, dar si pentru mine au urmat zile cu ghinion. Echipa – fara mine in teren – a pierdut cu 3-0 si de atunci am tot coborit in clasament, terminind campionatul pe locul opt.
Dar pentru mine a fost ceva cumplit, am fost la un pas de moarte, fara exagerare. Cu trei zile inainte de partida din Trivale am avut dureri de stomac (seara). A doua zi dimineata, antrenorul Florin Marin, inspirat, a decis sa nu fac deplasarea la Pitesti si sa merg obligatoriu la spital pentru un control. M-am dus, dar eu credeam ca am dureri din cauza vreunei gastrite deoarece stiam ca apendicele mi-a fost scos. Cind doctorul Curca m-a consultat, m-a si trimis imediat cu targa in sala de operatii! Am fost operat de ocluzie intestinala.
– Acum, tot in perioada meciurilor cu Steaua si FC Arges, ai avut parte de doua accidente…
– Unul in afara terenului, dar fara urmari deosebite. Am intrat in derbiul cu Steaua, dar am fost inlocuit din alte motive. In meciul amical de la Kiev, am simtit, la o contra cu un adversar, o durere, de fapt o contuzie. In primele minute ale meciului cu Steaua, Pompiliu Stoica m-a lovit asa de tare incit atunci cind am pus piciorul pe gazon aveam senzatia ca-mi fuge degetul! N-am putut continua meciul, am fost inlocuit si imediat dupa intilnire am efectuat o radiografie. Nu se vedea nimic pe radiografie, iar eu aveam dureri mari! Am facut apoi o rezonanta magnetica si mi-a fost depistata o fisura pe os. De fapt, in alti termeni, o fractura de stres.
– Acum?
– Sint cu piciorul drept intr-o atela si efectuez, in sala de forta, exercitii pentru celelalte grupe musculare. Revenirea pe teren? Am vorbit si cu medicul Pompiliu Popescu si mi-a indicat ca ghipsul sa-l tin doua saptamini. Asta inseamna ca la sfirsitul acestei luni il voi da jos. Dorinta mea arzatoare este sa joc in derbiul cu Rapid din Giulesti, de pe 20 aprilie. Sa vedem…
