Fostul international craiovean va deveni cetatean de onoare al orasului Sadu
Nascut in Teliuc – Hunedoara, Aurel Ticleanu a fost legitimat in 1974 la Metalurgistul Sadu, echipa de la care a ajuns, in 1976, la Universitatea Craiova. Mai departe, povestea mijlocasului de „aur“ al Craiovei Maxima este cunoscuta. Am reamintit acum despre inceputurile fotbalistice ale lui Ticleanu pentru ca tinerii care nu-i cunosc acest amanunt biografic petrecut la Metalurgistul Sadu sa inteleaga motivul pentru care Primaria orasului Sadu a hotarit ca la acest sfirsit de an sa-i ofere lui „Chiose“ un cadou inedit. Astfel, consiliul local a decis ca lui Aurel Ticleanu sa i se decerneze titlul de cetatean de onoare al orasului Sadu, festivitate ce va avea loc pe 27 decembrie si care, firesc, va fi onorata de Aurel Ticleanu.
– Cum a fost anul 2001 pentru Ticleanu? Sa incepem cu numirea ta ca presedinte la Universitatea?
– Voi din Craiova cunoasteti bine acel moment. Am fost contactat si lamurit de actionarii Universitatii intr-un miez de noapte, intr-un moment critic pentru clubul meu de suflet, chiar un moment disperat as spune. Adica, se schimbase si presedintele si antrenorul. Actionarii Universitatii mi-au propus o functie inedita pentru mine, aceea de presedinte la clubul unde m-am format ca om, am cunoscut perfectiunea ca fotbalist. Intr-un cuvint, cei mai frumosi ani ai mei i-am petrecut la Universitatea, deci nu puteam sa refuz propunerea actionarilor. Din fericire, impreuna cu antrenorul Nae Ungureanu am reusit sa redresam nava Universitatii, aflata in deriva. Iar la sfirsitul campionatului 1999/2000, echipa nu era clasata pe un loc retrogradabil, ci pe unul care a permis participarea in Cupa UEFA Intertoto. Cu o formatie fara titulari, ne-am facut totusi bine „prezenta“ in Intertoto…
– Si apoi, drept rasplata, Ticleanu si Ungureanu au fost indepartati de la Universitatea!
– Problema e putin altfel. Eu am comunicat hotarirea mea de a ramine, ca presedinte, doar pina in vara. Gindul meu era sa profesez ca antrenor si am decis sa plec de la conducerea clubului. Delicata a fost problema pentru Nae Ungureanu…
– De ce te ascunzi dupa vorbe? Am aflat ca te-a obligat actionarul Netoiu sa pleci!
– Nu e chiar asa! Vreau sa consemnezi adevarul. Dupa ultima etapa de campionat am intentionat sa plec la mare. Universitatea, cu Nae Ungureanu la cirma, n-a avut incotro si a obtinut calificarea pentru UEFA Intertoto, meritul fiind in egala masura al jucatorilor si al antrenorului.
– Te-ai implicat direct in acele probleme de atunci.
– Era firesc! Normal ca am pus umarul la acele reusite. In acea perioada insa eram in discutii cu unele echipe. Aveam citeva oferte ca antrenor. In rezumat, am plecat de la Universitatea, apoi am pregatit citeva etape divizionara B Tractorul Brasov. In prezent? Astept sa merg la Sadu pentru onoarea care mi-au facut-o. Le multumesc oamenilor de acolo pentru faptul ca voi deveni cetatean de onoare al acelui oras. Revelionul il petrec la Brasov, cu familia mea si cea a lui Costica Stefanescu. Apoi vom mai vedea! Poate am sansa unei echipe dintr-o tara mai calda…
– Apropo de oferte. Este adevarat ca ai avut in acest an o oferta de la Sporting Lisabona?
– Da, dar ca antrenor secund. A fost in primavara acestui an si eram ofertat in echipa, cu cipriotul Mazurakis principal. Pe linga Sporting, a existat si una de la Bari. De unde ma stia si de ce m-a preferat Mazurakis? Am jucat in ultimii ani ca fotbalist in Cipru (1986-1991) si l-am impresionat de atunci. Chiar si ca jucator ma dorea la Apoel Nicosia, eu evoluind la Olympiakos Nicosia. Ca o paranteza, am fost foarte aproape sa-l transfer pe Gica Craioveanu la echipa lui Mazurakis. In schimb, i-am recomandat doi marocani de la echipa pe care am pregatit-o in Maroc (Mas Fes), fotbalisti care au confirmat si sub comanda lui Mazurakis, unul dintre ei situindu-se pe locul trei in clasamentul golgheterilor. Apoel Nicosia, cu implementarile marocane recomandate de mine, s-a calificat atunci in Cupa UEFA. Ofer aceste amanunte – si iti multumesc pentru aceasta intrebare – deoarece vreau sa pun unele lucruri la punct vizavi de o anume declaratie a unui fotbalist de la Universitatea. Cind jucatorii pregatiti de mine la Mas Fes au ajuns pe mina cipriotului, acesta i-a testat si fizic. Rezultatele tuturor testelor au scos in evidenta faptul ca ambii jucatori din Maroc erau cei mai pregatiti.
– Apropo de acest subiect: s-a afirmat, dupa debarcarea ta, ca Universitatea a avut o pregatire fizica oarecum deficitara. Unul dintre jucatori a confirmat acest lucru. Comentezi?
– Nu vreau sa comentez declaratii facute intr-un moment anume. Din delicatete, ma abtin! Totusi, trebuie sa reamintesc cronologia anumitor evenimente, realitatea pregatirilor facute de antrenorii de atunci. Nu vreau acum sa supar pe nimeni, dar am impresia – nu si dovada – ca Florin Marin a sugerat anumite declaratii.
