Durerile fotbalului craiovean

„Fuduli, mult prea fuduli cu trecutul altora“ – asa si-a intitulat editorialul de simbata scriitorul Tudor Octavian. Articolul cu pricina se referea in principal la situatia din handbalul feminin dupa aceasta rusinoasa contraperformanta de la Campionatul Mondial din Italia. Tudor Octavian si-a inceput editorialul cu doua propozitii care se pot „implementa“ aproape perfect cu situatia de la FC Universitatea: „E cazul sa discutam in ce fel trebuie evocat trecutul. E indecent sa pomenim tot timpul anii de glorie (…), cind aproape nimic din acel trecut eroic nu se resimte in prezent“.

Dupa incheierea campionatului Diviziei A, despre Universitatea s-a scris destul de putin. Multe articole au cuprins statistica turului si rememorarea altor evenimente din istoria placuta si reusita a oltenilor. S-ar putea ca unii sa ne reproseze, dar cele doua propozitii din editorialul scriitorului Tudor Octavian – desi, repet, se refera la handbal – reflecta situatia de acum din Banie. Cum sa nu evoci trecutul, cind peste citeva zile, 24 decembrie, este ziua de nastere a celui care a ramas cunoscut in istoria Europei fotbalistice: antrenorul emerit Constantin Otet, cel care a dus Universitatea pina la un gol de finala Cupei UEFA, editia ’82/’83. Din pacate, nea Tica nu mai este printre noi, o boala necrutatoare trecindu-l in lumea celor drepti. Si cind scriem despre regretatul Constantin Otet nu putem sa nu amintim despre unele nedreptati care i s-au facut in ultimii ani de oameni din conducerea de atunci a Universitatii. Sau, cum putem uita ca in cimitirul Ungureni mormintul lui Constantin Otet a fost amenajat in primavara acestui an de un fan impatimit al Universitatii, care sta insa de ani de zile in Bucuresti, George Ciuca („Blue Lions“), si nu de clubul de pe Unirii 86. Sint chestiuni minore (poate!) din trecut, dar care dor. Dar, vorbind tot despre fotbalul craiovean, aici si prezentul doare la fel de rau.