Cercetătorii au descoperit că persoanele care au declarat că s-au uitat mai des la televizor la vârsta mijlocie prezentau, câteva decenii mai târziu, un volum cerebral mai redus în regiunile responsabile de limbaj și gândire. În schimb, timpul petrecut pe scaun la locul de muncă a fost asociat cu parametri cerebrali mai sănătoși, potrivit CNN.
Ce ar trebui să înțelegem din aceste concluzii? Este momentul să închidem televizorul definitiv? Pentru a clarifica aceste chestiuni, echipa CNN a stat de vorbă cu dr. Leana Wen, medic primar de urgență, profesor asociat la Universitatea George Washington și expertă CNN pe probleme de sănătate. În trecut, dr. Wen a ocupat și funcția de comisar pentru sănătate al orașului Baltimore.
Autorii au analizat date provenite de la peste 1.700 de participanți angrenați într-un studiu pe termen lung finanțat de Institutul Național de Sănătate din SUA (NIH). Subiecții, cu vârste cuprinse între 45 și 64 de ani la debutul cercetării (vârsta medie fiind de 53 de ani), au raportat cât de des s-au uitat la televizor și cât timp au stat pe scaun la serviciu în anul precedent. Frecvența vizionării TV a fost evaluată printr-un chestionar standardizat, în cinci categorii: niciodată, rareori, uneori, des sau foarte des.
După mai bine de două decenii, participanții au fost supuși unor investigații RMN cerebrale.
Persoanele care au declarat că se uitau „foarte des” la televizor prezentau un volum mai redus în mai multe regiuni cerebrale, inclusiv în ariile responsabile de controlul cognitiv și limbaj, dar și în zone vulnerabile la debutul bolii Alzheimer. De asemenea, la acești telespectatori s-a observat o prezență mai crescută a hiperintensităților de substanță albă, modificări vizibile la RMN ce reflectă leziuni ale vaselor mici de sânge din creier, asociate cu declinul cognitiv și demența.
Totuși, studiul nu demonstrează că privitul la televizor cauzează în mod direct leziuni cerebrale, fiind un studiu de tip observațional, ceea ce înseamnă că poate identifica asocieri, dar nu poate stabili o relație de cauzalitate de la cauză la efect.
Privitul la televizor sau munca de la birou? Unde este sedentarismul mai accentuat
Privitul la televizor este o activitate pasivă din punct de vedere cognitiv, deoarece spectatorii doar primesc informații, fără a le procesa activ.
În schimb, munca de birou implică solicitări mentale complet diferite: răspunzi la e-mailuri, lucrezi la proiecte, interacționezi cu colegii. Aceste acțiuni activează rețele neuronale multiple, chiar dacă stai pe scaun.
Deși studiul nu demonstrează direct că activitățile stimulante protejează creierul, concluziile se aliniază unui număr tot mai mare de cercetări care arată că implicarea cognitivă ajută la reducerea riscului de demență. Studiile anterioare au evidențiat deja diferențe clare între sedentarismul pasiv (cum e privitul la TV) și cel activ mental (cum ar fi dezlegarea de enigme sau rezolvarea sarcinilor complexe la muncă).
Sportul nu compensează total orele petrecute în fața televizorului
Mișcarea ajută la reducerea riscului de demență, însă exercițiile fizice regulate nu pot anula complet toți ceilalți factori de risc.
În acest studiu, legătura dintre privitul excesiv la televizor și modificările cerebrale s-a menținut chiar și după ce s-a luat în calcul nivelul de activitate fizică.
Cu alte cuvinte, o persoană care face sport în mod regulat, dar petrece ore întregi zilnic la TV, își păstrează un risc suplimentar de declin cognitiv din cauza sedentarismului pasiv. Prin urmare, ambele aspecte sunt importante: să rămânem activi fizic și să limităm acest tip de sedentarism pasiv prelungit.
„Să fim atenți la cât timp alocăm activităților pasive în fața ecranelor și ce anume înlocuiesc acestea”
Intervievata pe acest studiu, dr. Leana Wen consideră că nu trebuie să renunțăm definitiv la ecrane, însă ar trebui să ne cântărim timpul petrecut în fața lor.
„Nu cred că concluzia este că trebuie să eliminăm complet ecranele. Să urmărești un meci, un serial preferat sau să mergi la cinema poate fi relaxant și distractiv, ajutându-ne să ne conectăm cu familia și prietenii — lucru benefic pentru sănătate pe multe niveluri.”
„În opinia mea, ideea principală este să fim atenți la cât timp alocăm activităților pasive în fața ecranelor și ce anume înlocuiesc acestea. Dacă orele petrecute la TV sau pe rețelele de socializare iau locul mișcării, al interacțiunilor sociale în viața reală, al lecturii sau al altor stimulente mentale, acest lucru devine dăunător pentru creier.”
Pe lângă limitarea timpului petrecut în fața ecranelor, dr. Leana mai recomandă abandonarea fumatului și limitarea consumului excesiv de alcool, somnul odihnitor, dieta de tip mediteranean, dar și menținerea conexiunilor sociale.
Citește și: O carte a fost returnată unei biblioteci după 150 de ani
