Se spune în popor că „cine are salvie în grădina lui nu are nevoie de doctor”. Într-adevăr, salvia este o plantă medicinală cunoscută încă din cele mai vechi timpuri pentru proprietăţile sale terapeutice. Era considerată sacră, dăruită oamenilor de către zei. Numele ei provine din verbul latin „salvere”, care înseamnă „a salva„
Această plantă considerată „iarba sfântă” la greci, şi „simbolul sănătăţii” la orientali, a devenit un medicament universal care vindeca toate bolile umane. Salvia a fost numită de romani „planta celor 1.000 de virtuţi terapeutice”. De altfel, denumirea speciei derivă de la cuvântul latin „salvare” (a salva, a vindeca), având multiple întrebuinţări terapeutice.
Salvia, rol deosebit atât în medicină, cât şi în arta culinară
În Evul Mediu, salvia a avut un rol deosebit atât în medicină, cât şi în arta culinară. Puţine plante sintetizează în frunze o diversitate atât de mare de compuşi organici cu însuşiri bioactive aşa cum se constată la salvie. În primul rând, mirosul plăcut, aromatic, specific odorant, camforaceu, lemnos si ierbaceu, precum si gustul condimentat, puţin amărui, derivă dintr-un ulei eteric complex (0,4% în frunze proaspete şi 1-2,5% în frunze uscate).
În afara uleiului eteric, frunzele conţin şi alţi compuşi organici care diversifică şi măresc valoarea terapeutică. Dacă în Antichitate se constatau efectele vindicative ale salviei numai pe baza experienţei, în prezent, prin analizele biochimice efectuate ne explicăm modul de acţionare a acestei plante în prevenirea şi combaterea multor afecţiuni maladive, fapt respectat de atâtea secole în medicina tradiţională la majoritatea popoarelor din Europa.
Cum se întrebuinţează
Medicinal, salvia se întrebuinţează intern sub formă de: infuzie, pulbere sau tinctură, iar extern: comprese, cataplasme, gargară, sau prin inhalarea uleiului volatil obţinut din frunze. Conţine substanţe cu efect antiseptic, antimicrobian şi antiinflamator, dar şi cu proprietăţi coleretice, sedative, depurative, antitermice, expectorante, tonice, carminative, estrogene, astringente.
Este utilizată pentru dezinfectarea căilor respiratorii
Este utilizată pentru dezinfectarea căilor respiratorii. În caz de gripă reduce febra, calmează tusea şi elimină secreţiile bronşice. În gingivite, abcese dentare, afte, amigdalite se face gargară de câteva ori pe zi cu o infuzie din 2 linguriţe de plantă la 100 ml apă.
Constituie un excelent remediu în balonări, aerofagie, digestie dificilă sau lentă, afecţiuni hepatice, ale stomacului, combaterea meteorismului şi a disconfortului abdominal, măreşte secreţia biliară, şi este adjuvant în tratamentul diabetului (efect hipoglicemiant) şi în hiperlipidemie.
Stimulează capacitatea de concentrare şi de memorare
Stimulează capacitatea de concentrare şi de memorare, utilă în stările de panică sau de anxietate, în perioadele de suprasolicitare intelectuală, în boli degenerative (Alzheimer).
Este folosită împotriva transpiraţiei excesive
Salvia mai este folosită împotriva transpiraţiei excesive, a tulburărilor legate de menopauză şi ciclu menstrual neregulat, abundent sau dureros, şi de asemenea, contribuie la creşterea fertilităţii femeilor.
O cură de 2-3 luni cu infuzie de salvie (2-3 căni pe zi) ajută la eliminarea toxinelor din corp, datorită efectului său depurativ.
Întăreşte gingiile şi este indicată pentru smalţul dinţilor: dinţii frecaţi cu frunze de salvie devin albi şi strălucitori. De altfel, extractul de salvie este inclus în pasta de dinţi naturală.
Tenul obosit şi ofilit poate fi revitalizat aplicând comprese cu infuzie de salvie care au un uşor efect astringent, echilibrează metabolismul şi, în special, cel al glandelor sebacee (efect antiacneic), contribuie la vindecarea rănilor.
Proprietăți
Salvia este bogată în vitamina A, fier, calciu şi potasiu. Ajută la prevenirea luxațiilor, inflamațiilor, ulcerelor şi hemoragiilor. De asemenea, salvia întăreşte sistemul nervos. Această plantă minune conține şi numeroase uleiuri volatile, dar şi acizi fenolici care acționează ca antioxidanți. Salvia este o sursă excelentă de vitamina K. Salvia este folosită, de asemenea, pentru condimentarea a numeroase preparate culinare. Aceasta oferă mâncărurilor o aromă specială.
Cultivarea salviei
În România, salvia găseşte condiţii bune de cultură, îndeosebi în judeţele din sudul ţării, mai ales pe terenuri pietroase şi calcaroase, expuse la soare, unde îşi menţine foarte bine coloritul frunzelor şi parfumul. Frunzele argintii sau alb-cenuşii, păroase, se recoltează la începutul înfloririi şi apoi de încă 2-3 ori în decursul verii şi toamnei, pe timp însorit.
Se usucă în poduri, şoproane şi în camere bine aerisite, în locuri umbrite pentru a nu pierde din uleiul eteric, uşor volatilizabil.
