17.8 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăSanatateCât ar trebui să doarmă un adult și când avem o problemă?

Cât ar trebui să doarmă un adult și când avem o problemă?

Chiar dacă nu pare a fi pe lista de priorități zilnice, odihna este cea mai importantă, iar lipsa acesteia ne afectează nu doar activitățile de zi cu zi și productivitatea muncii, ci și sănătatea pe termen lung, explică Alexandru Pavel, medic psihiatru. Acesta explică pe larg cum recunoaștem semnele insomniei și când e cazul să apelăm la ajutor specializat.

În timp ce studiile arată că aproximativ 6% dintre adulții din țările industrializate suferă de insomnie cronică, în România, prevalența insomniei este estimată la 15.8%. În plus, această afecțiune este mai frecventă la femei comparativ cu bărbații (1.44:1), iar numărul cazurilor crește o dată cu înaintarea în vârstă.

Alexandru Pavel, medic psihiatru în cadrul centrului medical Bellanima

”Există un consens al experților din cercetarea somnului asupra unui program de somn pentru un adult, respectiv între 7 și 9 ore de somn pe noapte. Putem considera că există o problemă atunci când o persoană raportează acuze subiective, repetitive, de calitate redusă a somnului, precum treziri nocturne frecvente, dificultăți de a adormi sau de menține somnul pe parcursul nopții, acuze de somn agitat”, declară Alexandru Pavel, medic psihiatru.

Astfel, se poate considera problematic atunci când o persoană prezintă somnolență pe parcursul zilei, oboseală persistentă, dificultăți de concentrare sau modificări ale dispoziției.

”De altfel, aproximativ 40% dintre adulți afirmă că somnolența din timpul zilei interferă cu munca sau activitățile sociale cel puțin câteva zile pe lună ca o consecință a lipsei de somn. Astfel, somnolența diurnă, poate determina tulburări de concentrare, accidente rutiere, reducerea productivității și a performanței la locul de muncă”, explică medicul Alexandru Pavel.

Ce este insomnia și de ce apare în cazul adulților?

Potrivit specialistului, putem vorbi despre insomnie atunci când o persoană nu poate adormi sau se trezește des sau foarte devreme, iar această situație persistă cel puțin 3 nopți pe săptămână, pe o durată de cel puțin trei luni. Insomnia primară, care nu este determinată de boli psihice, fizice sau de consumuri de substanțe, apare ca o consecință a stresului resimțit de o persoană la serviciu sau acasă, dar și din cauza supărării, la gândul că nu se va putea odihni din nou. ”Din acest moment, majoritatea persoanelor intră într-un cerc vicios, în care cu cât se străduiesc mai mult să adoarmă cu atât devin mai agitate, crescând dificultatea de a adormi”, avertizează medicul.

Când e cazul să cerem ajutor și către cine ne îndreptăm?

”Insomnia trebuie să reprezinte o modificare față de un nivel anterior pentru a ne putea gândi că ar putea fi problematic”, explică medicul Alexandru Pavel. Astfel, dacă o persoană a dormit toată viața mai puțin de 7 ore și acest lucru reprezintă o normalitate în viața sa, nu putem vorbi despre o insomnie.

”Există câteva reguli în psihiatrie ce ne ajută să diferențiem o situație fiziologică, normală de una patologică: intensitatea simptomelor, persistența acestora și consecințele asupra funcționalității. O persoană care resimte insomnia ca fiind intens neplăcută sau deranjantă, persistentă în timp (mai mult de câteva nopți în fiecare lună), iar consecințele acesteia (somnolența pe timpul zilei, dispoziția, problemele de concentrare) îi afectează performanța la muncă sau relațiile cu cei din jur, ar trebui să solicite o evaluare”, clarifică specialistul.

În acest caz, se recomandă o programare la medicul de familie, dar și la un medic psihiatru, aceștia urmând să facă o evaluare corectă.

”Aproape toate tulburările mintale pot asocia tulburări ale somnului, însă cele mai frecvente care se asociază cu insomnia sunt: depresia, tulburările de anxietate și dependența de alcool. Trebuie avut în vedere că prezența unei tulburări psihice este de 2-3 ori mai frecventă la persoanele cu insomnie. Din punct vedere al bolilor fizice, insomnia este asociată cu boli cardiovasculare (hipertensiune arterială, boală cardiacă ischemică), sindrom metabolic (obezitate, toleranță alterată la glucoză), respiratorii, gastrointestinale, renale și musculoscheletale”, a încheiat medicul Alexandru Pavel.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS