Durere dusă pe patul rece de spital. Și credința în faptul că „dom’ profesor Pătrașcu“ știe să îi facă bine. Suferința lor poate ar fi mai ușor de dus dacă ar fi internați într-o secție cu saloane curate și aparatură nouă. La Clinica de Dermatologie a Spitalului Județean de Urgență (SJU) Craiova se tratează cazurile cele mai grave din regiune. Medicii fac zilnic intervenții chirurgicale, însă aparatura este veche de câteva decenii. Șefului de secție nu îi place să se plângă și nici să arate cu degetul vinovați, dar spune că și-ar dori ca pacienții săi să fie tratați în condiții mai bune.
Într-o clădire de patru etaje, situată în curtea celei mai mari unități medicale din Oltenia, Spitalul Județean de Urgență (SJU) Craiova, se află Clinica de Dermatologie. Cei mai mulți pacienți vin aici pentru profesionalismul cadrelor medicale. Intrarea în clinica universitară te duce mai degrabă cu gândul la intrarea într-un beci, și nu într-o unitate sanitară. Pereții decojiți și murdari sunt semn că de mulţi ani aici nu s-a mai făcut nici o renovare. Mai exact, din 1995, ne spune prof. univ. dr. Virgil Pătraşcu, șeful Clinicii de Dermatologie. Holul care ne duce către cabinetul profesorului Pătrașcu este întunecat, dar măcar pereții de aici au fost vopsiți cu un albastru pal, din banii reveniți spitalului în urma unui studiu clinic făcut de medicii dermatologi.
„Uneori stau și mă întreb ce reacție au bolnavii când intră în Clinica de Dermatologie”
Prof. univ. dr. Virgil Pătraşcu vorbește încet și apăsat. Are în spate zeci de ani de experiență și discută deschis despre situația clinicii pe care o conduce. Ne spune că nu vrea să acuze pe nimeni, nici să se plângă, dar că și-ar dori ca bolnavii să fie tratați în condiții mai bune. Pacienţii sunt internați în cele zece saloane ale secției. Pe jos este ciment, iar pe pereții văruiți cu un albastru șters se văd urmele unor cârpeli. Paturile sunt vechi și ele, iar din vopseaua albă au mai rămas doar câteva pete. Timpul şi-a pus amprenta și asupra noptierelor ruginite în care bolnavii își țin prosopul, săpunul și alte câteva lucruri mărunte aduse de acasă. Ca să fie înlocuite este nevoie de bani, iar în ultimii ani nu s-au găsit. Sau Dermatologia nu a fost prioritatea spitalului. Două dintre saloane au fost renovate cu ajutorul sponsorizărilor. „Am simțit cumva că suntem abandonați. S-a tot vorbit de un proiect de extindere a clădirii, avem patru-cinci ani de când s-au purtat aceste discuții și s-au făcut acele proiecte care arătau foarte bine. Din păcate, când solicităm ce ne trebuie, ni se spune mereu că o să fie pus în aplicare acel proiect, dar de atâta timp nu s-a făcut încă nimic. Uneori stau și mă întreb ce reacție au bolnavii când intră în Clinica de Dermatologie. Noi ne-am obișnuit cu aspectul saloanelor, cu scara de la intrare… Condițiile hoteliere trebuie schimbate. De când s-a făcut această clădire s-a văruit o dată în primi cinci ani și de atunci nu s-a mai făcut nimic, din 1995. Solicităm, facem referate… Este nevoie de saloane și grupuri sanitare curate, lenjerie curată, și un hol igienizat. Aspectul trebuie să fie altul. Ne dorim foarte mult să se facă ceva, să nu se mai amâne“, a spus șeful clinicii.
„Masa de operație este practic o improvizație, dar e rezistentă”
Condițiile în care sunt internați pacienții nu sunt demne de o clinică universitară, iar dotarea cu aparatura este improprie. Medicii sunt nevoiți să lucreze de multe ori cu mâinile goale. Cele două electrocautere pe care le folosesc sunt vechi de 20 de ani. Dar încă funcționează. Clinica are nevoie de terapia fotodinamică (o metodă terapeutică non-invazivă care se folosește în tratamentul acneelor și precancerozelor cutanate), dar și de laserterapia dermatologică. „Lămpile scialitice din sălile de operație sunt de când am intrat eu în dermatologie. Masa de operație este practic o improvizație, făcută cumva dintr-o masă ginecologică, dar e rezistentă. Dacă nu am avea partea de dermato-chirurgie, care, conform unei tradiții, este dezvoltată în această clinică, bolnavii ar fugi în privat și spitalul ar avea foarte puțin de câștigat de pe urma acestei secții. Noi facem față prin prestigiul pe care îl avem în Oltenia. Aici sunt trimise cazurile foarte grave, dar avem nevoie de fototerapie, deci de făcut terapie cu lasere. Nu avem lasere, nu avem terapie fotodinamică. În ceea ce priveşte electrocauterele și partea de chirurgie, ne descurcăm. De fiecare dată am solicitat… Înțeleg, sunt poate priorități mai mari pe alte secții, dar trebuie să înțelegem că suntem în 2017 și în dermatologie nu trebuie să lucrăm ca acum 20 de ani. Noi ne-am dat silința să avem acel indice de complexitate a cazului mare și am reușit prin grija față de bolnav să îmbunătățim toți acești parametri, dar nu este suficient“, adaugă prof. univ. dr. Virgil Pătraşcu.
„Bolnavii cu sindrom de distrugere a epidermului sunt ca și cei arși, trebuie ținuți în condiții speciale“
În perioada de vară, saloanele ar trebui să fie dotate cu aparate de aer condiționat. Bolnavii care suferă de afecțiuni dermatologice grave trebuie să fie tratați în condiții speciale. „Când ai o eczemă, o iritație pe tegument, o toxiinfecție sau reacții la anumite medicamente, boli foarte grave, și ții pacientul la aceste temperaturi, îl condamni la moarte. Bolnavii cu sindrom de distrugere a epidermului sunt ca și cei arși, trebuie ținuți în condiții speciale, pentru că altfel riscă să facă septicemii”, atrage atenția șeful Clinicii de Dermatologie.
Altă problemă este și deficitul de personal medical. În secție mai este nevoie de cinci îngrijitoare, dar și de trei asistente. „Ne confruntăm cu lipsa de personal. Cea mai mare nevoie avem de îngrijitoare. Avem mai puțin cu cinci îngrijitoare decât ar trebui. Avem deficit și de trei asistente. Am înțeles că nu s-au scos posturi la concurs, deși am solicitat. Nu cerem să completăm toată norma, dar să putem să ne descurcăm“, spune prof. univ. dr. Virgil Pătraşcu.
„Controlul infecțiilor nosocomiale ține mult de cum ești organizat și cum faci fiecare manevră medicală“
Într-o secție care nu a mai fost renovată de mai bine de 20 de ani, riscul de apariție al infecțiilor nosocomiale este mare. Șeful Clinicii de Dermatologie spune că, atunci când apar astfel de cazuri, trebuie raportate și recunoscute, astfel încât să fie luate măsuri.
„Controlul infecțiilor nosocomiale ține mult de cum ești organizat și cum faci fiecare manevră medicală. Dacă lucrezi corect, nu ai probleme. Sunt pacienți cu ulcere suprainfectate și, dacă tu nu intervii rapid din prima zi să dezinfectezi, să folosești antibioticul corespunzător, să îngrijești, să panzezi corect, infecții de la aceste persoane se pot transmite la ceilalți pacienți. Nu am avut astfel de cazuri“, concluzionează prof. univ. dr. Virgil Pătraşcu.
