Diareea acută apare atunci când creşte numărul de scaune pe zi, iar consistenţa acestora scade. Din cauza pierderilor masive de lichide şi substanţe nutritive, boala poate provoca deshidratare şi denutriţie.
Diareea acută a copilului constă în eliminarea zilnică a cel puţin trei scaune de consistenţă moale, apoasă. Ea durează 3-14 zile, fiind însoţită de simptome neplăcute precum dureri abdominale, balonări, febră şi vărsături. În funcţie de agentul cauzator al bolii, pot apărea simptome precum balonările, durerile abdominale (uneori, foarte intense), febra, greaţa, vărsăturile şi chiar scaunele cu sânge.
Cauze
Agenţii patogeni ai diareei acute sunt transmişi pe cale orală, prin intermediul apei şi alimentelor contaminate sau prin contactul direct cu o persoană infectată.
Cea mai frecventă cauză a diareei acute a copilului o reprezintă infecţiile virale. Rotavirusul este responsabil pentru 25% dintre cazurile de diaree acută a copilului. Infecţia cu rotavirus prezintă o incidenţă crescută în sezonul rece, durează între două şi opt zile şi este uneori asociată cu deshidratarea acută. Alte virusuri care pot cauza forme asemănătoare ale bolii sunt adenovirusul, astrovirusul şi coronavirusul. Un caz particular îl constituie infecţia cu virusul enteric, care afectează copiii sub doi ani şi survine îndeosebi în lunile de vară.
Bacterii precum salmonela, Escherichia coli, Shigella şi Campylobacter pilori cauzează apariţia epidemiilor de diaree acută în colectivităţile de copii.
Paraziţi precum Giardia lamblia pot infecta apa şi alimentele, conducând astfel la apariţia epidemiilor de diaree în colectivităţi. Printre cauzele rare de diaree acută a copilului se numără: administrarea de antibiotice pentru altă afecţiune, malnutriţia, intoxicaţiile alimentare şi unele deficienţe enzimatice.
Diagnostic
Diagnosticul este stabilit de medic, după examenul fizic complet al pacientului. De asemenea, medicul trebuie să primească informaţii complete despre alimentaţia copilului, medicamentele administrate şi condiţiile de trai. Scaunul va fi examinat din punct de vedere al volumului, culorii şi consistenţei. Pentru stabilirea agentului etiologic al bolii se vor efectua examenele de laborator. Cu ajutorul coproculturii se depistează bacteriile care au cauzat diareea. Pentru identificarea rotavirusurilor se utilizează microscopia cu fluorescenţă sau testul ELISA.
Dacă diareea este severă, se va efectua coloscopie (examenul vizual al interiorului colonului), pentru a se determina cauza exactă a apariţiei bolii.
Tratament
Tratamentul diareei acute se stabileşte în funcţie de concluziile examenului clinic, de severitatea bolii şi de gradul de deshidratare. Formele uşoare de diaree se vindecă de la sine, fără a fi necesar tratamentul. Dacă însă copilul prezintă dureri abdominale puternice sau dacă diareea este severă (numărul scaunelor zilnice este ridicat), se recomandă consultarea medicului pentru stabilirea unui tratament adecvat.
Dacă se constată o deshidratare uşoară (sub 10% din greutate), se recomandă rehidratarea orală. Dacă diareea este însoţită de vărsături sau dacă deshidratarea este severă (peste 10% din greutate), se recomandă perfuziile endovenoase. După ce copilul este rehidratat, se trece la realimentarea orală, ceea ce conduce la creşterea consistenţei scaunelor.
Medicamentele antidiareice vor fi administrate copiilor cu vârste de peste doi-trei ani. Antibioticele vor fi folosite doar dacă diareea este de origine bacteriană şi numai la recomandarea medicului.
Vârsta
Diareea apare mai frecvent la copiii mici, cu vârste între una şi trei luni, prematuri sau cu greutate mică la naştere. Greşelile de igienă, alimentaţia, căldura sau frigul sunt alţi factori favorizanţi. În medie, copiii sub trei ani prezintă între unu şi trei episoade diareice pe an.
