10.6 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăOpinii​Statul - în derivă, preşedintele Iohannis - paralizat A început, în forţă, colonizarea pesedistă

​Statul – în derivă, preşedintele Iohannis – paralizat A început, în forţă, colonizarea pesedistă

Uluitor comunicatul preşedinţiei după şedinţa de marţi a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT)! Ar fi fost de aşteptat ca tema valului de plecări din instituţiile de forţă, armată, poliţie şi servicii secrete, să constituie subiect prioritar. Din comunicarea oficială rezultă că subiectul nu a fost pus măcar în discuţie. Din informaţiile HotNews.ro, în scurta şedinţă CSAT nu s-a pomenit nimic despre hemoragia de ofiţeri din sistem. Este, dacă vreţi, încă un simptom al unui stat în derivă, cu instituţii tot mai slăbite, supus unei agresiuni politice de tip Erdogan, în variantă românească.
De ce-ar fi trebuit, totuşi, să se ocupe CSAT de modul în care guvernul gestionează pensiile speciale? Ce treabă avea preşedintele cu pensionările masive din poliţie, armată şi servicii? Când pleacă sute de poliţişti într-o singură zi, când pe holurile Ministerului de Interne se bulucesc ofiţeri de 40 de ani cu dosarul de pensionare sub braţ, când în armată tensiunile ating cote alarmante şi când şeful de stat major e pe punctul să explodeze, când din serviciile secrete, pe lângă schimbările masive de la vârf, pleacă prin pensionare aproape jumătate din conducerile judeţene, când seismul pare provocat în mod deliberat de guvern, care altă instituţie are obligaţia de a analiza în ce măsură toate acestea nu reprezintă tot atâtea vulnerabilităţi pentru statul român?
Dacă slăbirea instituţiilor de forţă nu este subiect de competenţa CSAT, dacă fierberea din Armată şi Poliţie nu reprezintă un motiv serios de analiză la cel mai înalt nivel, atunci ce mai este? În faţa unei crize de asemenea amploare în sistem, preşedintele Klaus Iohannis era obligat să pună în discuţia CSAT în ce măsură capacitatea unor instituţii-cheie este afectată. Politica guvernului a generat un val de pensionări fără precedent, cu pierderea unor oameni ajunşi la apogeul carierei, când se prezumă că funcţionează cu maximum de randament. Statul a investit ani la rând bani şi resurse pentru a-i forma ca specialişti în domeniilor lor, fie că vorbim de poliţie, armată sau servicii. Nu se poate ca retragerile masive să nu facă măcar obiectul unei analize la nivelul CSAT, iar tema, de maxim interes, să fie anunţată opiniei publice.
Nu faptul că guvernul Dragnea-Tudose umblă la pensiile speciale reprezintă o problemă şi un motiv de îngrijorare, ci modul foarte suspect în care o fac. Este foarte bine că guvernul PSD încearcă să limiteze pensiile speciale, să corecteze excesele după ce tot un guvern PSD le-a generat în urmă cu doi ani. De apreciat că PSD nu persistă în eroare, dar nu cred deloc în buna credinţă a lui Liviu Dragnea, Olguţa Vasilescu şi Mihai Tudose.
Dacă doreau, într-adevăr, să pună capăt aberaţiilor generate de modificările legislative pe care tot partidul lor le-a operat, trebuia să o facă din scurt, peste noapte. Dacă tot te plângi că bugetul ţării este puternic grevat de plata acestor pensii speciale, de ce OUG-ul cu care ai tot ameninţat de luni bune nu intră în vigoare mâine? De ce noile reguli de pensionare, mai drastice, se aplică abia în septembrie? De ce guvernul PSD invită, practic, cât mai mulţi ofiţeri din poliţie, armată şi servicii să profite de vechile reguli şi să plece repede, vârându-le o pensie grasă în buzunar?
Repet, dacă ai deja o problemă cu plata pensiilor speciale foarte mari, este absurd şi ilogic să încurajezi alte mii de persoane să iasă la pensie pentru a beneficia de vechiul mod de calcul, oferindu-le suficient timp să iasă din sistem, în loc să acționezi rapid pentru a limita la maxim numărul viitorilor pensionari de lux. Repet şi subliniez: faptul că se umblă la pensiile speciale e bine, faptul că se aplică doar din septembrie e foarte rău şi ascunde alte intenţii.
Suspectez guvernul şi PSD că prin această mişcare doreşte pur şi simplu încălecarea instituţiilor de forţă, colonizarea sau erdoganizarea lor în stil pur românesc. Dragnea&PSD nu-i târăşte pe ofiţerii din poliţie, armată şi servicii afară cu şuturi în spate, după modelul Erdogan, riscând astfel scandaluri răsunătoare, proteste şi procese. Epurările din instituţiile-cheie se produc mult mai insidios şi perfid, oamenii sunt plătiţi cu bani grei să plece şi să tacă. PSD va umple rapid golurile din sistem cu oamenii lor, cel puţin în poliţie şi armată. Klaus Iohannis a profitat în mod evident de situaţie pentru a-şi impune oamenii lui în serviciile secrete, dar rămâne de văzut în ce măsură vor rămâne ai lui după valul de ocupaţie pesedistă.
Nu m-ar mira dacă următorul pas va fi tăierea pensiilor speciale în cazul magistraţilor, tot cu scopul de a determina plecări masive din sistem, urmate de colonizarea sistemului în forţă cu procurori şi judecători agreaţi.
Preşedintele Klaus Iohannis crede, poate, că şi-a întărit şi el controlul asupra SRI, unde a profitat de situaţie pentru a opera schimbări la vârf, dar nu vede pădurea de copaci. Nu realizează, poate, cum Dragnea şi PSD cotropesc instituţie după instituţie, dintre cele care ar trebui să asigure echilibrul în stat. Ultima ţintă este Curtea de Conturi, unde schimbă legea ca să poată trimite ingineri în funcţia de preşedinte, dar este doar o ultimă mutare dintr-un lung şir. Vă reamintesc că PSD a deschis precedente extrem de periculoase stabilind că şefia unui serviciu secret poate fi stabilită prin ordin de ministru (cazul DIPI) şi fără să mai treacă prin avizul preşedintelui, la fel în cazul numirii preşedintelui ANCOM. Tot majoritatea PSD a dezincriminat conflictul de interese fără ca preşedintele Klaus Iohannis să mişte un deget pentru a întoarce legea în parlament.
Reacţia instituţională şi a opiniei publice la acest fenomen periculos sunt cvasiinexistente. Într-un text excepţional intitulat „Ce ţară ne pregăteşte Liviu Dragnea. Primele tendinţe“, publicat pe data de 12 iulie, jurnalistul Liviu Avram atrăgea atenţia „că se schimbă din temelii fundamentele pe care se sprijinea până acum această ţară“.
„Lucrarea e abia la început, dar prea merg toate în acelaşi sens ca să nu le considerăm o tendinţă. Şi dacă ne uităm de sus la stadiul actual al lucrărilor, putem vedea următoarele: preşedintele ţării este sortit maximei izolări, parlamentul poate dispune discreţionar, ba chiar iraţional de guvern (cazul Grindeanu e elocvent), miniştrii dispun de aleşii locali prin modul de alocare a resurselor, iar aleşii locali dispun de funcţionărimea din subordine (…) Ultima instanţă la care acesta mai putea apela, Curtea Constituţională, pare să-şi fi abandonat acest rol. Spre exemplu, de vreun an şi mai bine, în toate deciziile care vizează infracţiuni de corupţie sau de serviciu, CCR arată o grijă deosebită exclusiv faţă de drepturile făptaşilor şi niciodată faţă de drepturile victimelor. Or asta este deja, în sine, o altă tendinţa, dar care merge în acelaşi sens“, scria Liviu Avram acum o lună. Tendinţa sesizată atunci s-a accelerat şi agravat între timp.
În fine, asaltul final se va da asupra justiţiei. Nu vreau să mă gândesc cum vor arăta legile justiţiei anunţate deja pentru sfârşitul lunii august de ministrul Tudorel Toader şi cerute insistent de Liviu Dragnea şi PSD. Iar declaraţia de război făcută marți seară la Antena 3 de Liviu Dragnea anunţă determinarea liderului PSD de a călca totul în picioare pentru a-şi subordona statul.
În lupta anticorupţie deja nu se mai întâmplă mare lucru şi nu este deloc clar de ce DNA, de pildă, nu mai primeşte sesizări pe cazuri mari de corupţie. Curtea Constituţională a scos serviciile secrete din circuit în ceea ce priveşte ancheta propriu-zisă, dar nu le-a oprit câtuşi de puţin să trimită informaţii sau să sesizeze Parchetele cu cazuri de corupţie. Or, din moment ce corupţia a rămas mai departe în strategia de apărare drept vulnerabilitate la adresa siguranţei naţionale, nimic nu justifică abandonarea temei de către instituţiile-cheie. Repet, vorbim de cazurile de mare corupţie – de şase luni n-am prea văzut nici un dosar nou. N-aş prea crede că asta se întâmplă din cauza că pesediştii nu fură.
Statul român a intrat în derivă şi într-un proces de degradare instituţională fără precedent. Am trăit ca jurnalist epoca Năstase, când între 2000 şi 2004 statul a fost capturat, colonizat şi instituţiile-cheie anihilate sau puse sub totală comandă politică. A fost nevoie de un deceniu după aceea pentru a restabili echilibrele în stat, iar astăzi o luăm de la capăt.

 

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS