Era titlul unei piese din hip-hopul romanesc al anilor 90. Nimic mai potrivit pentru starea din zilele astea. Domnul Ponta le spune miniștrilor că trebuie să-și continue activitatea. Domnul Oprea care, aflăm azi, folosea cu nonșalanță girofarul și antemergători pentru a ajunge la saloane de înfrumusețare, ei bine, acest domn ne-a transmis că UNPR îşi reafirmă determinarea de a susţine împreună cu coaliţia orice soluţie politică care asigură stabilitate României. Domnul Zgonea scria ieri pe Facebook: îi înțeleg pe oamenii care au ieșit în seara aceasta în stradă. Le înțeleg furia. (…) Trebuie ca societatea să știe exact cine și de ce se face vinovat pentru moartea acelor tineri nevinovați. Este nevoie să se afle adevărul și toți cei care se fac vinovați de această tragedie să plătească, indiferent ce funcții sau responsabilități au.
Stimați Domni, nu ați priceput nimic. Oamenii nu au ieșit în stradă să afle exact numele vinovaților pentru ce s-a întâmplat la Colectiv. Oamenii au ieșit pentru că s-au săturat de un anume fel de a face politică într-un defazaj total cu interesul public. Le-au ajuns aroganța, corupția și minciunile celor care s-au trezit în funcții de conducere, vremelnic și nu de puține ori, din întâmplare. Politicieni fără inițiative, fără rezultate, strălucind prin chiuluri, șpăgi sau politică făcută pe FB sau la televizor.
Am văzut multe în ultimii 20 de ani și m-au șocat multe secvențe în care oamenii politici jucau rolul principal. Prin 1996, lucram la primele spoturi ale Convenției Democrate: filmări în sediul PNȚ, agitație, haos. Dăm gata primul montaj cu un domn vorbind robotic, dar înflăcărat, de la un birou ros de timpuri. Montajul e respins, nu înțelegem de ce până nu apar strategii CDR care ne spun că bannerul de deasupra eroului nostru e prost, cheia (simbolul electoral CDR) a fost imprimată invers, în oglindă cum ar veni. Adică ei se pregăteau să ia puterea dar, în fapt, nu erau în stare să producă un banner ca lumea. Peste câțiva ani, filmam un spot pentru un candidat la Primăria Bucureștiului. Un om de bun-simț, profesor, un tip citit. Am pus o hartă mare a orașului pe un perete și a urmat inevitabila filmare cu candidatul-specialist care se uită la hartă, explică ceva celorlalți colegi-specialiști, toată lumea dă din cap doct, unii notează. Efect obținut: atmosferă de lucru, pregătire intensă a soluțiilor la problemele orașului. Doar că domnul candidat își exprima candid uimirea văzând pe hartă ce mare e Bucureștiul. Habar n-avea de o zonă sau alta a orașului, avea fix privirea vițelului aflat la poarta nouă. M-a iritat constant urmărirea la TV a vizitelor de lucru: atunci cînd strategii de comunicare le recomandă miniștrilor de orice fel să meargă la inaugurări. De șantiere, teatre, stadioane, uzine sau școli. Inevitabil, ei dau tâmp din cap și pun întrebări stupide. Domnule Bănicioiu, de ce era nevoie să luați în primire secția nouă pentru arși de la Floreasca? Am văzut filmarea, erați penibil pentru că ați fost pus într-o situație penibilă. Și mai penibil e că s-a inaugurat degeaba… Am văzut oameni politici chiulind din parlament sau venind cu greu la serviciu dimineața după ce clopoțelul suna enervant pe holurile Casei Poporului. Toți anii ăștia am trăit sentimentul că politica se face glumind, cu ironii, bancuri groase și șuturi date adversarului. Am văzut rar eleganță, retorică, competență. Am văzut rar rezultate și consens. Am simțit însă pe pielea mea și a copilului meu eșecul sistemului educațional din România. Ați fost incapabili să faceți o reformă ca lumea.
Nu vreau să se creadă că generalizez. Am întâlnit și oameni serioși, bine pregătiți, din toate partidele. Mi-a rămas în cap și azi seriozitatea primarului din Oradea, domnul Bolojan, care îmi spunea că nu pricepe cum au timp politicienii din București să stea toată ziua la televizor, lui nu-i ajunge ziua de lucru pentru câte are de făcut în agendă. Sau întâlnirea cu primarul PSD din Fălticeni, un om tânăr, gospodar, o reală plăcere să-l cunosc. Sau ideile și strategia city managerului din Alba Iulia, un exemplu de bună practică într-o administrație locală. Din păcate, sunteți prea puțini la număr. Majoritatea a fost pusă pe plagiat și pe căpătuială, pe stat la negocieri cu șefi de cimitire sau primit șpăgi de la vânzători de pepeni.
O culpă majoră a partidelor a fost că au tolerat constant personaje de rang doi, mulți și mai puțin vizibili, care într-un an stăteau mândri cu geaca portocalie în birou, peste niște luni slăveau interesul național și luau ordine de la domnul General, iar în viitorul apropiat prevăd că vor fi cei mai Populari dintre romani, oameni de nădejde, pe care te poți baza la greu. Nu pot crede că această faună nu poate dispare și e în continuă reproducere. Stimați Domni din partide, vina vă aparține pentru că nu ați tăiat răul de la rădăcină și v-ați complăcut în mocirlă. Pentru că ați finanțat la greu serviciile, biserica, trecând pe planul doi educația, sănătatea și cultura.
Azi, strada cere demisii, dar, mai presus de toate, cere o schimbare de fond care, știu, nu se poate produce dintr-o dată. Dacă măcar acum veți înțelege, veți face un pas în spate. Pentru că e nevoie de oameni noi care să inspire încrederea că, totuși, societatea se poate schimba. După 25 de ani, ar fi și timpul.
Tudor Giurgiu – contributors.ro
