Când se văd la un pas de închisoare, greii politicii, durii și neînfricații bărbați ai țării uită cine sunt. Fenechiu lăcrimează în sala de judecată, Năstase se zgârie la gât, Becali cântă popește și recită din Biblie, Voiculescu își trimite fiica la înaintare și vâră o groază de oameni în rahat, Vântu caută să o șteargă din țară înainte de a doua condamnare, Chiuariu demisionează cu chiu cu vai din fruntea Comisiei Juridice, dar ține cu dinții de scaunul de parlamentar. Ce se întâmplă cu eroii de ieri ai țării, de unde atâta durere și suspin?
Un amic mai perspicace observa încă un detaliu nostim: toți, dar absolut toți își amintesc de Dumnezeu, îl cheamă în ajutor, îl invocă ca pe o ultimă speranță. Copleșiți de emoție, își redescoperă familia, mama, copiii și își doresc să petreacă tot restul vieții numai cu ei. Alții își amintesc că suferă îngrozitor de boli imposibil de tratat în penitenciar. Ridzi sau soția lui Chiţoiu, așa cum apare în stenograme cel puțin, par mai bărbate decât damele de pension de mai sus.
Câțiva și-au dat arama pe față încă din timpul anchetei. Un procuror povestea amuzat o scenă de film cu un mare gargaragiu, războinic sângeros la televizor. La finalul unui interogatoriu la DNA, fusese invitat două etaje mai sus pentru a semna niște hârtii. Convins că urma să fie arestat, războinicul s-a blegit ca o cârpă. În lift, își tot dădea ochii peste cap. Procurorii au trebuit să-l susțină de brațe pentru a nu se scurge pe jos. Ajuns înapoi în stradă, unde îl așteptau camerele TV, războinicul și-a umflat pieptul la loc, sângele i-a revenit în obraji și s-a pus pe lătratul bezmetic care i-au adus o tristă faimă.
Sigur, veți spune, în astfel de momente oricine poate claca. Așa e, majoritatea oamenilor obișnuiți cedează, se comportă irațional, comit gesturi disperate sau scot pe gură tot felul de tâmpenii numai la gândul că-și pierd libertatea. Șocul e mare pentru orice om invitat să probeze o pereche de cătușe. Dar nu te aștepți parcă de la foști miniștri, prim-miniștri, de la oameni de afaceri cu aer feroce să se smiorcăie ca ultimul căcăcios, să dea dovadă de atâta lașitate.
Cum se explică diferența între ce pretind a fi toți acești oameni și ce sunt de fapt când ajung în situații-limită? De ce greii politicii se ușurează subit? Unde le dispar vitejia, duritatea? De ce în loc de flăcări pe gură scot, iată, niște scâncete de copii pedepsiți după ce-au fost prinși cu degetele în dulceață?
O posibilă explicație ar fi că imaginea lor de mari bărbați de stat sau de afaceri e o minciună frumos ambalată. În realitate, n-au reprezentat niciodată mare lucru ca oameni. Nu și-au câștigat reputația în mod onest, ci s-au impus prin impostură. Pentru a fi zmei, duri și neînfricați au avut mereu nevoie de cineva, de un partid, de o televiziune sau de un întreg sistem care să-i prezinte astfel. Istoria se repetă cu noua garnitură de lideri, moguli, oameni de afaceri. Sunt la fel de slabi, de neînsemnați ca indivizi și de primitivi ca predecesorii lor. Partidul, televiziunile, sistemul le umflă mușchii tot artificial.
Crescuți forțat, puterea și curajul lor este o tristă iluzie. Când sunt în vârful piramidei, în jurul lor roiesc armate de profitori, impostori și personaje de cea mai proastă calitate, inși gata să-și apere stăpânul, să-i sfâșie inamicii. Când se prăbuşesc din vârf și ajung jos, nu mai găsiți pe nimeni lângă ei. Toți fug în căutarea noului stăpân. Din cauza asta sunt, de fapt, atât de slabi. Știu că odată căzuți nu se mai pot întoarce niciodată în vârf, că vor fi părăsiți, abandonați, scuipați ca o măsea stricată.
Vă amintiți când Vântu sau Becali erau în anchetă, câți avocați din presă și politică umpleau ecranul televizoarelor pentru a le lua apărarea sau pentru a-i victimiza? Ce hărmălaie generală, ce vuia toată România! Iată-l astăzi, trimis a două oară în închisoare în liniște deplină. Vântu a intrat ca ultimul găinar în pușcărie, pe tăcute. Corul de avocați a dispărut de la televizor ca prin farmec. Statul parcă s-a mai întărit puțin, iar ei au devenit ceva mai slabi.
Dar pentru ca toate acestea să poată continua, guvernul Ponta va trebui să intervină și să regleze prin ordonanță de urgență o serie de neajunsuri ale noilor Coduri, Penal și de Procedură Penală, prevăzute să intre în vigoare la 1 februarie. Altfel, așa cum avertizează o serie de experți, ne paște un dezastru și toți leşinaţii de mai sus ar putea prinde iarăși glas.
Dan Tapalagă
HotNews.ro
