Un premier normal într-o ţară aproape perfectă

Ce trebuia să facă primul-ministru în seara tragediei din Apuseni? Suntem la șase ore de la accidentul aviatic. După un interviu insipid la B1 TV, Victor Ponta se repede la un restaurant din Capitală pentru a se întreține voios cu un grup de ziariști. Era cazul să anuleze întâlnirea, să-i lase cu Dragnea? Ca să ce? Oricum, instituțiile s-au dovedit nefuncționale, niște oameni au murit. Morții cu morții, viii cu viii. Cum trebuia să procedeze PSD Cluj în ziua când pilotul Adrian Iovan și studenta Aura Ion erau băgați în pământ? Să contramandeze sindrofia cu Daciana Sârbu, Corina Crețu și mia de invitați? Să renunțe la agapa cu muzică și voie bună? Se oprește lumea în loc din cauza unui avion picat aiurea prin munți? Viața merge înainte.
Și ce doriți de la un premier când toate autostrăzile erau închise, oamenii închiși în case, cursurile elevilor suspendate, cod roșu de viscol în mai multe județe? Să pună mâna pe lopată ca Emil Boc în 2012 și să dea fuga pe autostradă cu televiziunile după el? N-ar fi fost culmea populismului? Nu i-ar fi sărit toți în cap? Un baschet cu băieții merge la fix. Oamenii se descurcă, vezi bine, și fără el.  
Prin urmare, Victor Ponta și-a văzut liniștit de ale lui. În seara tragediei din Apuseni, a pregătit, la „informala“ cu ziariștii, terenul pentru a arunca nenorocirea în capul liberalilor. Cinic vorbind, asta e. Pe morți nu-i mai întorci de la groapă. Cu puțin talent însă îi poți împinge și pe liberali în ea. Forțând discret nota, ajutat generos de moguli, chiar și lui Traian Băsescu, țipând isteric la STS, i se poate pune un mort în cârcă.  
Dar nu e cazul să disperăm. În peisajul dezolant al unei țări paralizate de incompetență, PSD  transmite țării o undă de optimism. Partidul se mobilizează, iată, exemplar cu mic cu mare pentru Daciana și Corina. PSD Cluj le asigură că obținerea unui nou mandat la Parlamentul European e practic floare la ureche. E bine ca poporul să știe că mașinăria de partid funcționează impecabil. Ceva, ceva totuși merge în țara asta de rahat! Trăiască marele partid și Dumnezeu să-i odihnească pe ăia doi  morți în Apuseni.  
Câtă nevoie de normalitate are țara! Odată și odată trebuie să înțelegem că se poate și fără tătuc, fără populisme ieftine. Așa că, forța exemplului: în plin cod roșu, premierul țării, Victor Ponta, găsește timp pentru o oră la baschet! Așa da! Adevărul e că nu mai era nimic de făcut în România. Țara e blocată, vremurile când orice făceai era prost s-au dus. Doar un reporter nefericit de la Realitatea TV l-a mai hărțuit puțin după meci.
S-ar putea să nu vedeți subiectul nesimțirii cosmice a premierului și partidului său la televizor. Înțeleg că sunt presiuni uriașe ca toate poveștile astea sinistru de adevărate să fie îngropate. Posibil să le iasă. Televiziunile sunt la mâna lor. Dar nu pot închide gura tuturor. Se mai găsesc câțiva ziariști dispuși să spună adevărul până la capăt, cu orice preț.  
Turcescu a vorbit. Alți ziariști prezenți luni seară la întâlnirea cu Ponta au vorbit. Ziarul Adevărul a scris ce s-a întâmplat la Cluj în ziua funeraliilor, ilustrând cu poze atmosfera de sărbătoare de la PSD. Mai devreme sau mai târziu toată lumea va afla că, la șase-șapte ore după tragedia din Apuseni, premierul Victor Ponta se întreținea vesel cu un grup de ziariști la un restaurant de fițe din Capitală.  
Îl durea fix în cot că niște oameni mureau din cauza incompetenței crase de sub el. Nici tragedia în sine nu pare să-l fi afectat prea tare din moment ce, la chermesa cu pricina, se lăuda ce zmeu a fost în interviul de la B1 din care tocmai ieşise. Luni seară, când toată România vuia de indignare, Ponta și Dragnea aveau cu totul și cu totul alte priorități. Au aflat de la ziariști că a murit Iovan, dar nu i-a impresionat prea tare. Discuția cu ziariștii continuă despre demiterea lui Stroe și alte meschinării politice. Adică ei se gândeau cum să-și regleze conturile cu PNL, cum să iasă bine din rahat, nu cum să facă ceva pentru ăia. Suflete moarte. Inimi de piatră. Cum să le pese lor de soarta unei țări când li se rupe în două de tragedia unor oameni?
Care este, de fapt, rolul prim-ministrului în astfel de momente? Nici să facă pe eroul salvator, nici să se pună în fruntea diverselor comitete și comiții, ci să se asigure în fiecare minut că instituțiile funcționează. Pentru asta, orice altă activitate se cerea abandonată urgent. Era de așteptat ca premierul Ponta, în astfel de momente, să-și exercite întreaga autoritate asupra sistemului.  
Să arate, de la înălțimea funcției sale, compasiune și decenţă, în nici un caz cinism și nepăsare. Premierul are, între altele, un puternic rol simbolic în astfel de momente: el trebuie să probeze publicului prin fiecare gest că înțelege grozăvia momentului, că guvernul face tot ce depinde de el pentru a salva ce se mai poate, că sistemul merge, nu joacă baschet sau petrece cu ziariști. Tot la nivel simbolic, astfel de nenorociri sunt incompatibile cu petrecerile de partid. Un minim instinct politic trebuie să-ți impună reținere. Nu-ți cere nimeni să porți doliu sau să bocești în direct la TV, dar căderea în extrema indiferenței totale este inacceptabilă.  
Să fie un moment de cotitură în cariera politică a lui Victor Ponta? Cât timp acest subiect va exista doar pe internet și în câteva știri răzlețe pe TV, fără a avea o dezbatere serioasă pe tema acestui comportament sfidător în momente dramatice, nu va fi nici o cotitură. Doar alt mare subiect îngropat cu grijă pentru că premierul să pară cât mai normal, iar țara aproape perfectă.