Țara ARDe, babele se piaptănă – o duminică sinucigașă

Nu-mi plac gogoșarii. Au ceva dizgrațios în înfățișarea lor rotofeie și nu schimbă cu nimic supa de duminică. Iar duminca viitoare, România ar fi avut nevoie de câțiva ARDei iuți care să dea gust ciorbei de potroace. Condimentele sunt însă în ruptură de stoc pe meleagurile natale și ne vom trezi după ospățul duminical direct în Cocina populată cu Aleșii Norodului. Muzica asta proastă se numește campanie electorală!? Tristețea asta ambiantă se cheamă viitor pentru tinerii României!?
Dacă facem socotelile, nu s-a întâmplat nimic semnificativ în săptămânile care ne-au trecut pe sub nas și care ar fi trebuit să fie prilej de gâlceavă electorală, contre viguroase pe programe economice, promisiuni recitate actoricește, strategii de redresare și toată recuzita politicienilor înfierbântați de perspectiva scaunului și a imunității. Nimic din toate acestea. Am primit, în schimb, o liniște asurzitoare și câteva scânceli de prost gust prin piețele publice și canalele de dejecții televizate. Putem, cel mult, consemna ieșirile ARDeiului prezidențial care au mai semănat a profesionalism politic și care au reușit să învolbure apele pentru câteva zile. În rest, o senzație apăsătoare de dezarmare mioritică și împăcare cu soarta. Prin târg, cei cu ochii deschiși se întreabă blazați: pentru ce să lupți, pe cine să convingi? Vor câștiga EI și ne vom duce surghiun. Cum ne-o da, așa o fi.
Liniștea și nepăsarea noastră convin de minune celor care își numără bob cu bob cei 50% care i-ar face stăpâni peste feudă. Ca un făcut, de astă dată își doresc din toată inima să stăm acasă! Nu ne mai pun secții de votare prin locuri hilare doar, doar am face act de prezență. Strategia lor de-a struțul cu capul în nisip are șanse de reușită și apoi nu știu ce stavilă le va mai sta în cale. Ura acumulată în ultimii ani va năvăli peste noi, ucigând normalul. Părem să nu înțelegem că duminică nu vorbim despre o banală alegere parlamentară într-o țară democratică. Duminică, 9 decembrie 2012, România își va striga în gura mare lehamitea de lumea civilizată. Căruța românească va ieși pesemne de pe drumul mare. Lăsați-ne în pace să jucăm după regulile noastre de maidan. Ne place periferia și hai sictir!
La naiba cu DNA, ANI, CNSAS, ICR, SRI, CNA, CSM, MCV și toate acronimele voastre idioate care ne bagă bețe în roate. Vreți fonduri europene și absorții? Plecați în Polonia că, cică, ei se pricep să atragă 70 de miliarde de euro, dracu știe cum. Vreți cotă unică, stabilitate fiscală și optimizarea serviciilor publice? Ghinion! Noi vrem pensionari și lucrători la stat că ne aduc voturi ieftine, înțelegeți? Vreți spațiu public civilizat? Pudicilor! Noi cum mai distrăm și spălăm pe creier prostimea? Vreți justiție și arbitri liberi? Nu v-ar fi rușine să-l țineți pe Adrian la pârnaie, după câte a făcut pentru noi? Noi vrem 2000-2004 reloded, versiunea îmbunătățită dacă se poate. Vreți licitații pe bune și transparență? Și gura noastră? Și copiii noștri care trebuie plasați? Credeți că România poate progresa printr-o agricultură à la europeni? Ce țărani! Trebuie să ne luăm și noi niște hectare, înainte. Vreți universități și doctorate pe bune? Ia uite, mah, la privat nu e bine, capitaliștilor! Da’ nu tot voi vreți privați la companiile naționale? Acolo vă place, ca să vindeți țara, trădătorilor! Ce ziceți, sistem sanitar performant? Sănătatea-i de la Dumnezeu! Religia la biserică, nu în școli? Sataniștilor! Reorganizarea administrativă a României? Voi sunteți ori cu ungurii, ori cu agenturile străine…
… și pălmuirea normalității ar putea continua. Cam asta vom primi în schimbul tăcerii și pasivități noastre. Nu e mare lucru de înfăptuit și nici o strategie electorală minune de lansat pe ultimii 50 de metri. Duse sunt vremurile în care ARDeiu iute făcea oficiu de însemn electoral. ARDeii de astăzi sunt niște gogoșari leneși și neinspirați. Inclusiv cometele MRU și Neamțu s-au pitit molcom la ARaD după ce mai mult au încurcat decât ajutat.
Nu ne rămâne decât normalitatea mersului la vot duminică, în încercarea de a zăpăci procentele și a dejuca pronosticurile. Asta dacă vom reuși toți să votăm, căci am înțeles că strategia pentru căpșunari e simplă: condiții draconice la secții (justificativ de domiciliu în străinătate și alte acte dificile pentru unii conaționali) plus zero comunicare asupra locurilor de votare. Parisul e sub supraveghere, prietenii știu de ce.
Și totuși, se spune că speranța moare ultima. Dacă despre a muri e vorba, măcar să fie cu conștiința împăcată…
Cristian Mureşan
contributors.ro