Cele două semne de întrebare ale alegerilor din decembrie 2012: Iulian Crăciun și Victor Ponta (II)

Cum spuneam ieri, în aceste alegeri parlamentare care par a avea un învingător așteptat (dar niciodată să nu faci pariu pe comportamentul oamenilor și pe rezultatul unei zile de pescuit…) mă interesează ce se întâmplă în Colegiul senatorial 8 din București, unde se înfruntă Dan Voiculescu și Iulian Crăciun, bogatul și săracul, oportunistul și motivatul, influentul și obișnuitul. Și, de asemenea, ce program de guvernare adoptă Victor Ponta, care este aproape sigur că va obține un nou mandat de prim-ministru, de data aceasta prin alegeri.
De fapt, însă, nu despre program de guvernare este vorba aici, ci despre atitudine. Programele de guvernare sunt documente legale care sunt aprobate sau respinse de parlament ca temei al aprobării sau respingerii unui guvern. Aceste documente au devenit de-a dreptul de necitit în ultimii ani. Dacă până la începutul anilor 2000 partidele făceau eforturi mari să alcătuiască programe de guvernare cât mai detaliate și mai precise, în cât mai multe domenii de guvernare, cu o explicare a principiilor și valorilor pe care le adoptă și le propun electorilor, în ultimii ani aceste documente au devenit niște caricaturi plagiate. Nu insist. Vă invit doar să confruntați programul de guvernare propus de PSD în 2008 cu cel propus de PSD împreună cu PDL în decembrie 2008 și cu cel propus de PDL în decembrie 2009. Ați fi uimiți să constatați că până și greșelile ortografice din primul au fost copiate în celelalte două. Ultimele două documente sunt ale Parlamentului și Guvernului României, au fost publicate în Monitorul Oficial.
Mai mult decât atât. Programele de guvernare sunt considerate de echipele de campanie ale partidelor ca niște hârțoage complicate, pe care nu le citește nimeni, alcătuite de câțiva activiști prăfuiți, care se încăpățânează să creadă că electorul român este adesea mai inteligent și mai instruit decât aleșii săi. Aceste echipe de campanie au nevoie de USP (unique selling proposition – propoziția unică pentru vânzări), o formulă împrumutată din publicitate, un fel de motivator puternic pentru a vota într-un anume fel. Ce nu pricep aceste echipe este că electorul este hotărât cu mult înainte ca ei să intre în scenă. Pe elector îl interesează dacă viitorii aleși vor îndeplini ceva din agenda lui, fie cea individuală, fie cea colectivă. Din cauza acestor specialiști în comunicare politică a pierdut USL referendumul din vară pentru demiterea președintelui: electorii erau hotărâți să-l demită, cum însă s-a acceptat cvorumul, campania trebuia orientată exclusiv către votanții PDL și UDMR, pentru a-i convinge să vină la vot. Sau, altfel spus, în loc să ai panouri cu „V-a tăiat salariul“, trebuia să ai panouri cu „Apărați-l, e în pericol!“. Greu de priceput pentru oameni obișnuiți să vândă margarină în loc de unt sau E-uri în loc de salam…
Prin urmare, nu ne-ar interesa excesiv programul de guvernare propus de dl Ponta pentru alegerile parlamentare din 9 decembrie 2012. Ce ne interesează este atitudinea ca prim-ministru.
Ce va dori să facă dl Ponta în viitorul mandat? Să-l atace pe Băsescu? Să-și apere loialii de acțiunile justiției? Să înjure Europa? Să promită măriri de salarii și de pensii? Să încerce să salveze întreprinderi de stat de mult moarte și îmbălsămate în ceara subvențiilor? Să dea vina pe cei dinainte pentru situațiile de azi și mâine?
Sau dl Ponta va încerca să facă un sistem de sănătate publică performant, un sistem de educație publică performant, o reducere a datoriei guvernamentale, o reducere a poverii fiscale asupra muncii (care este de circa 100% față de net, în timp ce capitalul plătește numai 19%), o îmbunătățire a mediului înconjurător (Ceaușescu ne-a lăsat cu circa 37% din teritoriu acoperit de păduri, am ajuns la 27% și tăierile continuă în ritm accelerat), o reducere a corupției incredibile din achizițiile publice, o îmbunătățire a absorbției fondurilor europene?
Altfel spus, dl Ponta își va continua cariera ca un apărător al tranșeelor sau ca un slujbaș al publicului?
Da, este o întrebare. Din  păcate, în viața politică nu știi răspunsul dinainte. Înainte ai numai speranțe, încredere, curiozitate, implicare. Abia după ce se termină un mandat îți dai seama dacă a fost bun sau rău. Este marea dilemă a electorului de pretutindeni: dacă ai încredere și-l votezi s-ar putea să fii dezamăgit. Dar dacă nu ai încredere și nu-l votezi nu știi ce poate face.