O tânără japoneză aterizează pe Aeroportul Otopeni și vrea să ajungă cu taxiul în București. Ea este ademenită și condusă de un „combinator“ cu antecedente criminale la un taximetrist coleg de afaceri, apoi răpită și dusă în pădurea din apropiere, jefuită, violată și ucisă. Ce face după asta poliția? Face un „control“ la taximetriștii de la aeroport și dă amenzi pentru „depășire de noxe la mașini“. Nimeni din poliție nu demisionează sau nu este dat afară pentru debandada arhicunoscută de la aeroport, unde zilnic mișună indivizi dubioși, care păcălesc turiști, nimeni din aeroport însărcinat cu paza și securitatea nu este dat afară. Ministrul de interne nu ia nici o poziție, Ambasada Japoniei clamează lipsa de siguranță și răspunderea autorităților și a aeroportului, iar presa japoneză scrie că România este o țară populată de sălbatici și criminali. Nimeni nu este răspunzător, nu se face nimic, pasagerii sunt în continuare la mâna borfașilor, nici un om cu responsabilitate nu se implică să curețe mizeria de interlopi din zonă și să impună un set minim de reguli de siguranță privind plecarea de la aeroport cu taxiurile, după modele existente în alte țări.
Un președinte interimar al României, președinte ales al Senatului și șef de partid la PNL, se obligă în fața parlamentului să părăsească politica dacă acțiunea sa de suspendare a președintelui în funcțiune eșuează. Fiind înfrânt în acțiunea sa, în loc să-și felicite adversarul și, după modelul lui Sarkozy vs.Rollande, să ceară românilor să-l urmeze și să-l respecte pe actualul șef al statului, dimpotrivă îndeamnă la proteste de stradă și la nesupunere. Nu recunoaște înfrângerea, nu părăsește politica și face declarații aiurite pe la posturile TV. Ce face partidul său, PNL? Partidul acesta, care se revendică urmaș al Brătienilor, în loc să-l scuipe afară pe individ, face zid în spatele său, trimite un senator nebun să facă mitinguri pe stradă și declară, prin alt senator, că, peste o lună sau două, vor suspenda din nou președintele ales.
Premierul guvernului, șeful executivului din România, este acuzat că și-a copiat teza de doctorat, furând cu toptanul zeci sau sute de pagini din alte cărți. Se stârnește un scandal mediatic în ziarele de pe mapamond, se face trimitere la cazuri similare din Germania și Ungaria soldate cu demisii. Fără regret și rușine, premierul nostru declară că, dacă se va dovedi că a plagiat, el va renunța la titlul de doctor, dar asta nu are legătură cu funcția de șef de partid și prim-ministru. Ce face partidul PSD, unde el este președinte? Partidul se solidarizează cu șeful său și, prin ministrul său de la învățământ, modifică comisii de tot felul și face presiuni ca să se obțină un certificat de bună purtare. Ce fac membrii de vază din acest partid, cu vechime și istorie? Tac și clamează „lucrătura“ politică de la adversari, nici unul nu ia poziție contra hoțului ajuns în fruntea lor.
Îndemnați de USL aflat la guvernare, prin liderii săi plini din cap până în picioare de mocirla în care s-au scufundat în acțiunea cu suspendarea, mai mulți indivizi fac mitinguri „spontane“ în centrul Capitalei contra președintelui ales, dărâmă niște garduri și ocupă bulevardul. Conform legii, jandarmeria intervine, adună pe indivizi, se aplică amenzi și se întocmesc dosare penale prin poliție. Ce face ministrul de interne al României, pus de USL să răspundă de respectarea legii și a ordinii în România? Intervine prin TV și anunță că va pedepsi pe jandami, că și-au făcut datoria și au comunicat în presă ce s-a întâmplat și ce pățesc cei certați cu legea și-i invită pe cetățeni „să vină în continuare să facă demonstrații liniștiți“, așa cum i-a îndemnat guvernul USL, că are el grijă cu jandarmii.
Din dezvăluirile din campania de la referendum, aflăm că în parlament se află un număr impresionant de „pușcăriabili“, câteva zeci de parlamentari. Nu-i cunoaștem pe toți și nici nu este important. Este însă unul, Voicu, de la PSD, care se ocupa în trecut cu aranjarea de soluții favorabile în justiție pentru colegii lui de partid. El a și făcut un an de pușcărie și este în așteptarea judecății finale. L-am revăzut la TV, e bine mersi senator cu toate drepturile, votează legi în parlament și a votat suspendarea președintelui ales, chiar cu două mâini (există fotografie), fără ca nimeni din PSD sau parlament să-l deranjeze cu ceva. Niște oficiali englezi s-au crucit, ca fiind ceva nemaivăzut ( „extraordinary“), ca într-un parlament din Europa să fie posibil ca să existe oameni care sunt acuzați în justiție, fără ca partidul din care fac parte să-i dea afară și să-i oblige să-și dea demisia din parlament.
Acum câteva săptămâni, un doctor ginecolog de la o maternitate din Capitală a refuzat, ca fiind prea mică, șpaga de 300 de lei de la o femeie, care urma să nască și a pretins 800 de lei, fiind prins în flagrant delict de procuratură. Medicii din sistem au mușamalizat cazul, a fost prezentat ca ceva singular, toată lumea s-a liniștit, totul este bine, conducerea spitalului și ministerul au tăcut mâlc și au clamat că sănătatea este subfinanțată. Toți se vaită că nu au bani, dar nimeni nu a reamintit că din nepăsarea și indolența șpăgarilor de medici și de asistente din spitale, o secție de maternitate, tot din Capitală, a luat foc acum un an, murind mai mulți bebeluși.
La bacalaureatul de încheiere a școlii, scorurile care se obțin sunt în multe județe sub 30%, semn că elevii nu învață mai nimic. Întrebați de reporteri cum se explică situația, elevii au răspuns nonșalant că este normal să aibă aceste rezultate execrabile cu note de 2 sau de 3 la lucrări, fiindcă nu-i mai lasă să copieze la examene. Ce face proaspăta ministresă de la învățământ? Văzând situația, s-a gândit la o soluție, ca să iasă mai bine la statistici. În loc să pună profesorii și elevii la muncă și să se facă serios carte, va introduce un nou bacalaureat mai puțin pretențios denumit „profesional“, adică mai puțin exigent, ca să poată să îl treacă toată lumea și să avem promovabilitate bună, să ne lăudăm în presă.
Locuiesc într-un cartier nou din nordul Capitalei, unde foarte multă lume și-a construit case pornind de la firul ierbii. Fiecare a investit sudoare și bani ca să iasă ceva confortabil și frumos, și-a tras pe cheltuiala proprie lumină și gaze. Primarul reales de mai multe ori, cunoscut prin relațiile sale mondene și de pe la TV, s-a ocupat de mai multe mandate cu orice altceva decât cu administrația: nu există în Băneasa –Pipera o școală publică nouă, nu există o policlinică de stat, nu există grădiniță publică, nu există un spital, nu s-a inaugurat o piață pentru legume și fructe. Străzile nu au trotuare și cresc buruieni, nu s-a instalat iluminat public în cartier, canalizarea nu funcționează, apa potabilă nu are presiune. În schimb, mai mulți ani s-au băgat banii de la primărie într-o echipă de fotbal din alt oraș (Unirea Urziceni) și s-a construit și o biserică nouă, enormă, ambele pe lângă un sediu nou și măreț al primăriei. Trotuarele stau să cadă, nu există o sistematizare cu accese pentru traficul auto, din ce în ce mai mare, numerele pe străzi sunt date anapoda, pe sărite, multe case au același număr, iar, culmea, există și două străzi cu același nume. Ce face electoratul din localitate? Votează în continuare cu același primar suporter de fotbal și ctitor de biserici.
Primarul general al Capitalei aproba în consiliul general proiecte de miliarde de euro, ca să-și justifice promisiunile electorale făcute, fără nici o acoperire în campanie. Costurile care revin pe kilometru de „drum expres“ (fosta „autostradă suspendată“) sunt de trei – patru ori mai mari decât cele mai scumpe lucrări din lume. La ieșire din ședință, primarul declara senin, că, bineînțeles, nu există banii pentru acest proiect, fiind vorba de ceva care se va face cu fonduri private, vom vedea și vom mai auzi cum. În schimb, lucrările în execuție la pasaje și metrou au fost sistate, nu ai unde să parchezi mașina în oraș și ești la discreția boschetarilor și a vagabonzilor din parcări. Ce fac bucureștenii? Votează în continuare un primar păcălici, bun de suete, fără nici o idee de administrație, sforar și doritor peste doi ani să lase baltă orașul și să se aleagă președinte de țară.
Iată rezultatele democrației din România: președintele Senatului este un om fără onoare și fără cuvânt, premierul este un hoț de doctorate, parlamentul țării este populat cu infractori, poliția nu ne apără de hoții și criminalii care mișună în aeroporturi și gări, ministrul de interne sancționează jandarmii care aplică legea, școala nu poate scoate elevi cu examen de bacalaureat, dacă soția ta naște trebuie să ai grijă ce șpagă dai doctorului sau chiar te poți aștepta ca maternitatea să ia foc cu copilul tău cu tot, primarii nu se ocupă de administrație și se țin de fotbal și biserici. Cu toate aceste evidențe, ei, cu toții, sunt în continuare susținuți de partide, votați de cetățeni și aleși în continuare. Ce ne mai rămâne nouă de făcut?
Să emigrăm noi din România sau să internăm la ospiciu politicienii și toată mafia lor. Ați ghicit răspunsul: sunt prea mulți cei care ar trebui internați la ospiciu, rămâne soluția să emigrăm noi din România. Nu este frumos, dar este sănătos. Trăim într-o țară bolnavă rău de tot, cangrena imposturii și a corupției a atins organele esențiale ale statului, din păcate ne apropiem de capătul drumului. Partidele politice sunt infectate de grupuri mafiote, inși fără valoare și onoare conduc statul, iar sub ei înflorește nepăsarea, hoția și indolența. Știu ce am de făcut: la revedere, România!
Michael Dumas
contributors.ro
