Victor Ponta a declarat, de curând, unui ziar central că „nu poţi cere unei maşini din 1999 să treacă testele de siguranţă din 2012“. Aceasta este găselniţa cu care vrea să rezolve problema atât de dificilă a plagiatului pe care l-a comis. Sensul pe care vrea să îl dea este că teza lui de doctorat corespunde normelor în vigoare la data la care a fost susţinută, atunci a fost OK, chiar dacă acum ar avea unele probleme datorate schimbării regulilor. Nu ştiu pe cine îşi închipuie Domnia sa că păcăleşte cu astfel de cuvinte, cine se poate lăsa convins de o asemenea argumentaţie. Victor Ponta ori e prost şi nu ştie regulile după care se scrie o lucrare de doctorat, ori ne crede pe noi toţi proşti de îşi permite să ne servească asemenea gogoşi.
O lucrare ca a domnului Ponta n-ar fi fost plagiat în perioada antică şi medievală. Atunci încă nu exista conceptul de autor, aşa cum a fost el definit în epoca modernă, nici nu existau reguli de citare. Lucrările se puteau copia fără să îşi facă cineva probleme pentru că şi creaţia, şi cultura erau altfel înţelese. Dar, de atunci, lucrurile s-au mai schimbat, iar anul 1999 nu este, sub nici un chip, în Evul Mediu.
Instituţiile academice îşi au, fiecare în parte, propriile norme de redactare a materialelor ştiinţifice, diferite de la una la alta, pe care trebuie neapărat să le cunoşti dacă vrei să colaborezi cu ele. Dar, în afara acestor reguli există o normă simplă, clară, eternă, pe care nimeni nu poate să o considere învechită sau depăşită de realitate: să nu furi. Asta nu mai depinde de specificul vreunei universităţi de pe globul acesta pământesc. Un furt intelectual nu se constată la fel de uşor şi după acelaşi reguli ca unul material. Dar este, în esenţă, acelaşi lucru, iar dacă persoane din mediul academic care au analizat lucrarea ne spun că acolo este un furt, nu mai avem motive să ne mai îndoim de acest lucru.
Devine incredbil modul în care Ponta se împotriveşte evidenţei. Se mai întâmplă şi pe la alţii asemenea necazuri. Bunăoară, la vecinii noştri maghiari, preşedintele statului, Pal Schmitt, a demisionat în luna aprilie a acestui an tot în urma unui scandal de plagiat. Dar câtă diferenţă faţă de circul nostru balcanic! Acolo, atunci când plagiatul a fost constatat de o comisie abilitată, preşedintele şi-a dat demisia simplu şi s-a retras, fără să mai facă prea multă vâlvă.
La noi, e negat plagiatul. Apoi comisia care îl analizează este demisă chiar în timpul deliberării. Acum, doamna ministru Ecaterina Andronescu vine şi cu alte ameninţări. Dacă se va constata că Universitatea din Bucureşti, unde Victor Ponta şi-a susţinut teza, a acordat un titlu pentru o lucrare plagiată, e posibil să nu se mai poată organiza, de acum încolo, doctorate. Adică, o ameninţare directă la adresa membrilor noii comisii de analiză a tezei, care sunt profesori universitari având doctoranzi sub îndrumare. În fine, acum „opera“ domnului Ponta este analizată de Comisia de Etică a Universităţii Bucureşti şi de experţi în drept, ca şi cum s-ar mai putea schimba ceea ce s-a făcut deja. Dar să nu ne grăbim: în România totul devine posibil.
Între timp, comisia de evaluare a dat un verdict aiuritor: nu a fost plagiat. A emis un document cu șapte puncte din care reiese cât de bine și de minunat și-a făcut doctorandul Victor Ponta treaba, și a rezultat o așa de minunată lucrare. Ca idee de bază, reiau ideea împricinatului că, la data la care a fost susținută lucrarea (numai că o mută din 1999 în 2003) corespunde normelor academice în vigoare. O singură observație găsește onorata comisie de făcut: autorul nu a folosit întotdeauna corect regulile de citare, dar se grăbește să adauge, pentru liniștea noastră, că asta nu e vreo problemă.
Tupeul, ameninţarea pe faţă, batjocura bunului-simţ, disprețul față de adevăr au devenit fapt curent în societatea noastră tot mai chinuită. Nu ştiu cum se mai poate face faţă unui asemenea atac al imposturii băţoase şi mincinoase. Trist este că, dacă asemenea evenimente au loc la nivelul cel mai înalt al ţării noastre, ele ne atrag pe toţi în aceeaşi mocirlă. Dacă premierul plagiază şi apoi spune că e o victimă a mişcărilor de culise ale lui Traian Băsescu, cum mai poţi cere cetăţenilor obişnuiţi să respecte normele şi regulile specifice nu doar statului de drept, dar şi convieţuirii paşnice între cetăţenii aceleiaşi ţări?
Paul Curcă
