Eu nu sunt matelot, dar aş putea deveni dacă schimbăm direcţia!

Anunţ pe Traian Băsescu că nu sunt matelotul său, deci nu trebuie nici să-l car în spate, nici să-i frec puntea ca să-şi facă freza-n ea.
Nu vreau să merg în direcţia aleasă de el precum alţi 82% dintre cetăţenii acestei ţări care nu vor să meargă în direcţia în care ne îmbrânceşte Băsescu.
Eu nu am vrut niciodată privatizarea, ci aş fi dorit ca investiţiile străine sau autohtone să se fi făcut, doar pe banii lor, construind de la zero clădiri, hale, utilităţi şi cumpărându-şi utilajele necesare. Astfel, capitaliştii nu ne-ar fi furat „cumpărând“ pe nimic, doar pe ciubuc şi comisioane, averea socialistă, adică acea avere făurită de noi sau de părinţii şi bunicii noştri în 41 de ani de socialism, avere estimată la peste 10.000 de miliarde de euro de azi.
Eu sunt cetăţeanul care am considerat că ţara pierde un vector al dezvoltării cu fiecare concediere, cu fiecare închidere a unei fabrici prin „cumpărarea“ ei de către afacerişti veroşi cărora nu le păsa decât de averea lor personală. M-a durut „pierderea“ a 286 de nave gestionate de Traian Băsescu în calitatea sa de ministru. Mă cutremur de fiecare dată când marinarii români deveniţi angajaţi cu ora pe navele străinilor rămân prin porturile lumii neplătiţi şi obligaţi să păzească fostele nave româneşti care au navlosit pe 1 dolar pentru profitul străinilor.
Sub conducerea  PDL+PSD+ PNL+PC+UDMR, în diferite combinaţii, privatizarea a desfiinţat din 11,1 milioane de locuri de muncă câte erau în România în 1989 peste 7,2 milioane de locuri de muncă rămânându-ne 3,9 milioane de locuri de muncă din care 1,2 milioane în sectorul bugetar. Ce cap pătrat poate crede că România va putea echilibra cheltuielile cu veniturile bugetului de stat în aceste condiţii? Scriu despre venituri reale care nu includ împrumuturile, împrumuturi care vând viitorul generaţiilor care vin după noi.
În 2008-2009, peste cinci miliarde de euro, din împrumuturi, din viitorul generaţiilor următoare, au fost date cadou băncilor fără să li se ceară nimic în schimb, nici măcar acţiuni. Cred că a fost o imensă greşeală, dar aşa este când în campania electorală primeşti bani de la bănci. Do ut des!
Nu văd altă posibilitate de dezvoltare a ţării în afară de investiţii ale statului în diverse întreprinderi ale poporului care să creeze locuri de muncă pentru popor cu banii poporului. Preşedintele vorbea de re-pornirea mineritului, însă nu cred că s-a gândit să pornească mineritul cu banii noştri, ci tot cu banii capitaliştilor, continuând cu jaful averii noastre aflate în mărunteiele pământului. Şi, chiar dacă s-a gândit să minerim cu banii noştri, prin întreprinderile noastre tot se opreşte undeva pe drumul spre profitul maxim. O ţară care vinde minereu e o ţară sărăcă şi neputincioasă, iată de ce pornirea mineritului românesc ar trebui să pornească producţia de sârmă de cupru, de exemplu. Şi, ca să maximizezi profitul, această sârmă de cupru ar trebui să fie inclusă în transformatoare, şi acestea la rândul lor în aparatura electronică. Iată ce mi-aş dori eu de la statul al cărui cetăţean sunt şi căruia-i plătesc taxe nu să lenevească, ci să se implice activ în economie.
Unii ar numi acest tip de stat ca fiind un stat socialist, căci creează locuri de muncă în întreprinderi ale căror proprietari sunt toţi cetăţenii, însă mai departe de definiţii nu cred că există vreun român cu un IQ de peste 90 care să nu înţeleagă importanţa strategică a fiecărui loc de muncă creat într-o întreprindere de stat.
În primul rând, patronul întreprinderii de stat e poporul, în al doilea rând, profitul rămâne poporului, adică statului care va reuşi să acopere cu uşurinţă noi investiţii în economie. În al treilea, rând, locul de muncă creat în întreprinderea de stat nu e volatil ca locul de muncă creat de un investitor străin, care vine şi pleacă după interes şi condiţiile din piaţă, vezi Nokia. În al patrulea rând, prin multiplicarea locurilor de muncă şi taxele plătite de noii angajaţi vom reuşi să acoperim pensiile, sănătatea şi sectorul bugetar fără să ne mai împrumutăm într-o primă fază, şi apoi diminuarea taxelor şi impozitelor când aceste venituri vor depăşi cheltuielile generate de asigurările de sănătate, pensii şi sectorul bugetar. Până şi sectorul capitalist ar beneficia de ridicarea nivelului de trai al ţării prin crearea de locuri de muncă în întreprinderi de stat, de la buticar la producătorii de autoturisme cărora le-ar creşte puternic vânzările. Iată de ce cu toţii ar trebui să ne schimbăm mentalitatea.
Ieşirea oamenilor în stradă din ultimile două săptămâni a fost împotriva privatizării. După 22 de ani, oamenii au înţeles că privatizarea nu le-a adus nimic bun şi, deci, nu vor firme private la care să dea banii pentru sănătate, aşa cum au fost obligaţi tinerii sub 35 să cotizeze la firme private pentru asigurarea pensiilor. Căci asta prevedea legea nouă a sănătăţii, iar unele firme în piaţă deja vindeau de patru luni asigurări particulare de sănătate.
Iată de ce preşedintele are mult de muncă ca să-şi repare imaginea şi să arate că munceşte într-adevăr pentru popor, să dovedească faptul că a înţeles greşelile neimplicării statului în economia reală, productivă. Căci fără producţie nici măcar prestarea de serviciu nu o poţi face, căci până şi prestarea de serviciu presupune o producţie în spatele său, fie că e vorba de pingele pentru cizmărie, fie că e vorba de hârtie pentru proiectare.
• Dan Rotariu