Cine a trecut strada?

Încă nu ştim exact câţi avocaţi-infractori vor scăpa de răspundere penală pe uşa deschisă larg de deputatul PDL, Daniel Buda. Dar ştim cu precizie că amendamentul său, care le oferă avocaţilor impunitate, va salva un anumit personaj, un anumit avocat cu mare potenţial penal sau mai mulţi. Evident, prin strunga legii se vor strecura şi turmele de avocaţi-infractori mai mărunţei. Nu ei sunt marea miză. Atunci, cine se califică?
Vom afla, probabil, ceva mai târziu. Deocamdată, dl Buda se apără cu argumentul că a urmărit, prin amendamentul propus, să apere breasla de eventuali clienţi nemulţumiţi care îşi târăsc propriii avocaţi în procese. Ceva nu se leagă. Amendamentul său e clar, cu subiect şi predicat: „Avocatul nu răspunde penal pentru recomandările şi opiniile profesionale pe care le comunică clientului său şi nici pentru actele juridice pe care le propune clientului său, urmate de săvârşirea de către client a unei fapte prevăzute de legea penală“. Prin urmare, dl. Buda a căutat să apere avocaţii de eventuale acuzaţii penale, nu de potenţiale acţiuni civile introduse de clienţi împotriva avocaţilor prost pregătiţi.
Apoi, buna-credinţă invocată de domnul Buda în apărarea sa este subminată de propriile acţiuni. Ba îşi asumă, ba nu-şi recunoaşte amendamentul, are amnezii, vorbeşte vag. Spune mai întâi că nu-i aparţine, dar înregistrarea de la Comisia Juridică îl dă de gol. În timpul dezbaterilor din Comisie pretinde că renunţă la amendament. Dar, surpriză! Textul apare în proiectul de lege votat şi trimis la promulgare. Culmea ironiei, avocaţii prezenţi la dezbateri în parlament se declară împotriva unor cauze de impunitate acordate avocaţilor. Buda le răspunde cu oarecare subînţeles: „Nu vă putem trece strada dacă nu vreţi. Gândiţi-vă la chestiunea asta“. Pe scurt, ar merita o anchetă parlamentară pentru a lămuri cum un amendament respins în Comisie aterizează în lege? Cine l-a strecurat? La insistenţele cui? De ce? Şi încă ceva: cât mai stă domnul Buda în PDL, după răul făcut? Cu sau fără intenţie, gestul său înseamnă fie ticăloşie, fie prostie cu consecinţe grave.
Deputatul PDL susţine sus şi tare că avocaţii vor putea răspunde penal şi de acum încolo. Deşi pare convins că e aşa, nu trebuie să fii mare jurist ca să pricepi un text simplu şi clar: avocaţii nu răspund penal, cu câteva excepţii care n-au legătură însă cu activitatea lor. Dintr-un text care spune că avocaţii nu răspund penal pentru opiniile şi recomandările date clienţilor nu poţi înţelege decât că nu răspund penal, nu că răspund.
Dar altceva arată prost în toată această afacere. Ministerul Justiţiei (MJ) susţine că s-a opus adoptării amendamentului, deşi secretarul de stat Lidia Barac, prezentă în Comisia Juridică, a tăcut mâlc. Pe toată durata înregistrării video nu ridică obiecţii. Dar să presupunem că MJ chiar s-a opus, într-un fel nevăzut. Dacă-i aşa, atunci de ce nu s-a împotrivit promulgării legii, trimise la Cotroceni pe 20 decembrie? De ce n-a avut Ministerul Justiţiei iniţiativa abrogării amendamentului toxic imediat după publicarea anchetei HotNews.ro, pe 20 ianuarie, adică în urmă cu şapte zile?
De ce a trebuit să treacă o săptămână până când Ministerul Justiţiei a răspuns cu jumătate de gură, la insistenţele HotNews.ro: studiem posibilitatea abrogării textului? Ce-i de studiat aici? Parcă aveau deja opinia clară că textul e prost.
Apoi rămâne întrebarea: cum a putut trece de Cotroceni un amendament care subminează practic încrederea că vrei să faci reformă? Cum vrei să convingi Comisia Europeană că vrei să rezolvi problemele din justiţie când mai adaugi la cele existente (CSM, dosare blocate prin instanţe) încă una mare şi lată: imunitate pentru avocaţi, sursă de corupţie în sistem. Cum vrei să ai un raport bun peste două luni când Ridzi, Buda şi alţi parlamentari PDL fac tot posibilul să iasă prost?
Preşedintele Traian Băsescu a promulgat legea la sfârşitul lunii decembrie. Dacă ştia de amendamentul Buda şi a închis ochii, e foarte rău. Dacă nu ştia, e foarte periculos. Asta înseamnă că are consilieri juridici slabi, neglijenţi sau de rea-credinţă. Deşi nu trebuie să fii mare jurisit ca să-ţi sară în ochi ceva flagrant: „Avocaţii nu răspund penal…“.
Noua regulă favorabilă avocaţilor infractori a intrat în vigoare la 28 decembrie 2010 şi produce efecte juridice şi pentru infracţiuni comise în trecut, deoarece în penal se aplică legea mai favorabilă. Subliniez: amendamentul Buda se aplică şi pentru infracţiuni comise în trecut, aşadar era suficient să fie în vigoare şi o singură zi ca să dinamiteze toate dosarele cu avocaţi-penali aflate azi pe rolul instanţelor, care au comis infracţiuni în relaţia cu clienţii lor, de exemplu un fals, un trafic de influenţă, o luare de mită etc.
Practic, scapă toţi avocaţii penali, toţi cei care şi-au învăţat clienţii să comită diferite infracţiuni grave de corupţie, dare şi luare de mită, trafic de influenţă sau evaziune fiscală. Dezvăluirile HotNews.ro au rămas pe HotNews.ro. Un subiect care ar fi trebuit să stea sus pe agenda oricărui ziar sau post TV a fost pur si simplu ignorat. Cu excepţia EVZ, care l-a tratat într-un editorial, toţi ceilalţi tac ca şi când ar fi puţin lucru că avocaţii-infractori şi-au tras imunitate şi nu răspund penal. Dar poate că au şi mogulii nevoie de avocaţi care să-i înveţe în linişte să comită acte de evaziune fiscală, să comită trafic de influenţă sau tot felul de infracţiuni fără să aibă, măcar ei, avocaţii, grija procurorilor. Sau mă înşel?
Dar să revenim: pe cine au trecut strada Buda şi Băsescu? Cu sau fără premeditare, Răul a fost făcut şi încă n-a fost îndreptat.