Crampe intelectuale la liberalii de centru, dreapta şi de stânga

Recunosc că pentru mine este o surpriză.
Nu aş fi bănuit niciodată că liberalii conduşi de Crin Antonescu ar putea avea vreun acord politic cu Partidul Conservator (fost umanist, fost social-liberal etc.) al lui Dan Voiculescu. Când am intrat în politica activă – în 2004 – am fost uimit că liderii Partidului Social-Democrat de atunci erau convinşi că mass-media influenţează electoratul şi, prin urmare, cine are mass-media are şi electoratul. Ştiu că formularea este brută şi nefericită, dar o folosesc pentru că aşa mi s-a întipărit în minte. Mai spun o dată: mass-media comunică, nu influenţează, mass-media informează, nu formează. Dacă ar fi altfel, atunci oricine ar deţine 20% din piaţa de media a unei ţări ar putea să formeze un partid şi să guverneze liniştit. Partidele ar fi doar anexe ale unor trusturi mediatice şi nu s-ar mai chinui cu planificare strategică, programe politice, constituirea bazei de membri, sprijinitori şi votanţi, studii aprofundate, pregătirea candidaţilor etc. Cazul Voiculescu este poate emblematic: are circa 20% din piaţa de televiziune şi 10% din piaţa de presă scrisă, dar când s-a prezentat singur în alegerile parlamentare nu a adunat mai mult de 50.000 de voturi. Însă, a fost mai mereu în parlament pentru că Dan Voiculescu, inteligent şi speculant, a fost în stare să valorifice percepţia eronată a liderilor social-democraţi şi propria avere ca să ajungă vicepreşedintele Senatului.
Acordul dintre Crin Antonescu şi Dan Voiculescu este cu atât mai uimitor cu cât PNL părea că are sprijinul altui proprietar de media, Dinu Patriciu. Este drept că progresul cel mai mare pe care l-a înregistrat PNL în audienţa electorală a fost în perioada lui Theodor Stolojan (2001-2004), care numai umil în faţa mass-media nu este. E drept, de asemenea, că Dinu Patriciu, pe bună dreptate, şi-a declarat trustul Adevărul neutru din punct de vedere politic, declaraţie care l-a ajutat în refacerea prestigiului acestui titlu important al presei româneşti. Ceea ce demonstrează încă o dată că mass-media nu sunt un agent electoral, oricât de mult ar vrea unii să ne facă să o credem. Fie din interes (cât mai mulţi bani dirijaţi către presă în timpul campaniilor electorale), fie din ignoranţă. Mult mai periculoasă decât interesul.
Crin Antonescu şi-a motivat decizia prin veşnica luptă împotriva lui Traian Băsescu. Raţionamentul său (nu, nu este logica lui Gâgă, ci a unora care sunt în parlament şi se numesc liberali şi conservatori) este că lui Traian Băsescu îi este frică de o nouă suspendare, iar această suspendare poate veni prin unirea tuturor forţelor politice împotriva lui. În primul rând, pentru suspendare ai nevoie de voturile UDMR. Care nu mai vin. Legea educaţiei a fost promulgată, toate cerinţele maghiarilor sunt împlinite. În al doilea rând, o nouă suspendare duce la un nou referendum.La acest referendum, orice ar face Voiculescu, Ponta şi Antonescu, majoritatea care se va prezenta va vota împotriva suspendării. Anul trecut au fost două luni în care publicul românesc a fost cu adevărat pornit împotriva lui Băsescu: mai şi iunie. Dacă opoziţiei i-au trebuit cinci luni să scrie o moţiune de cenzură, nu ne mai mirăm că n-a fost în stare să coalizeze forţele parlamentare pentru suspendarea preşedintelui. Mai ales că, neavând un motiv constituţional întemeiat, probabil că votul pentru suspendare din parlament ar fi fost infirmat de Curtea Constituţională. Însă, titlurile presei din Bucureşti, Londra, Paris şi Bruxelles ar fi fost: „Băsescu – suspendat a doua oară“. Ştiu pe unii pe la Paris şi pe strada Paris care s-ar fi bucurat excesiv.  
Vara a trecut, toamna a trecut, acum e plină iarnă, iar momentul suspendării preşedintelui s-a dizolvat. E drept că Traian Băsescu nu poate ieşi în public pentru că s-ar trezi cu huiduielile de care au avut parte Ion Iliescu şi Emil Constantinescu. E drept că în sondaje Traian Băsescu este încă de trei ori mai mic decât Crin Antonescu. Însă, alegerile sunt în iunie şi noiembrie 2012. Iar Traian Băsescu ştie să câştige alegeri.
Consecinţele gestului lui Crin Antonescu vor fi multe şi grele. O singură consecinţă este însă importantă acum: Traian Băsescu îşi vede confirmate toate teoriile despre influenţa mogulilor răi la suflet în viaţa politică. Şi nu va ezita să comunice acest fapt publicului.
Crin Antonescu a greşit grav. Şi probabil este ultima sa greşeală în calitate de preşedinte de partid. Să iei ce aruncă Ponta şi ce înjură Traian Băsescu nu dovedeşte un suflet milostiv, ci mai degrabă o crampă intelectuală.