România nu îşi poate juca la ruletă destinul pe următorii zece ani, neglijând decizii majore, menite să o scoată din criză. Ne facem iluzii dacă credem că putem vorbi de o creştere economică serioasă câtă vreme ne învârtim în jurul celor 1,5 procente prognozate. Orice economist ştie însă că putem discuta de o creştere economică durabilă doar atunci când există trei ani consecutivi de creştere de până la 3%.
Iar noi suntem fericiţi că avem ca ţintă o creştere economică de 1,5%! Greşim însă dacă ne imaginăm că aceasta se va regăsi în frigiderul românilor la anul. Va fi vizibilă abia în anul 2012. Iar o economie care nu umple frigiderul nu e performantă şi nu va convinge populaţia că lucrurile se schimbă în bine. Şi atunci ce facem, cât o să mai rabde populaţia tremolourile unei economii care din armonie a devenit zgomot de fond, din care nu mai înţelege nimic decât că nu o să ne fie bine, iar frigiderul va rămâne gol?
De aceea revin cu soluţia, dacă nu miraculoasă, măcar eficientă că ar trebui să tăiem chiar acum din cota unică, de la 16% la 10%. Dacă am avea forţa, înţelepciunea şi curajul să facem acest lucru, s-ar relansa cu adevărat economia. O scădere a cotei unice ar aduce pe de o parte o majorare de salarii de 6% la bugetarii care au suferit o scădere de 25%, pe de altă parte ar relansa România în circuitul economic internaţional, redevenind atractivă pentru investitorii străini. În acelaşi timp, capitaliştii noştri români, pe care îi aleargă toate guvernele şi îi controlează la sânge, ar scoate banii de la ciorap şi i-ar investi în ţara lor.
Cred în continuare că aceasta este, paradoxal, singura scădere care ar putea să aducă creştere economică. E atât de simplu, încât sunt stupefiat că marii noştri economişti din guvern nu pot înţelege atâta lucru. Calculul e elementar. România este în continuare o insulă de suprafiscalitate înconjurată de un ocean de ţări care au cota unică de 10% şi TVA de 20%. Şi atunci ne mirăm că pleacă investitorii români şi îşi deschid firme în Ungaria! Mi-e teamă de ce se va întâmpla cu noi dacă în Ucraina parlamentul va aproba ca IMM-urile să nu plătească timp de zece ani nici un impozit. În acel moment nu o să mai vedem picior de IMM în România şi o să citim pe facturile lor adrese de Kiev! Dacă măcar am învăţa din modelul georgian, o ţară care a ajuns paradis fiscal dintr-o regiune năruită în război!
Din păcate, FMI este o instituţie financiară conservatoare, care merge pe reţeta de a tăia, iar nu de a ajuta să crească. În ritmul acesta însă, România va ajunge în pragul insuportabilităţii. E clar că pentru anul viitor nu se poate discuta de nici un fel de reducere de salarii şi de nici un fel de creşteri de taxe. Dacă se vor întâmpla aceste două lucruri, atunci vom pune o placă mare de carton pe România, pe care vom scrie mare „INVENTAR“. Politica trebuie înţeleasă totuşi la nivelul suportabilităţii pentru că e făcută cu oameni, nu cu maşini. Iar oamenii, atunci când judecă performanţa economică sau mersul lucrurilor, se uită în frigider, nu la analişti. Câtă vreme frigiderul românilor e gol, avem o mare problemă. Iar orice soluţie economică trebuie să aibă în vedere exact acest lucru: cum umplem frigiderele la loc!
