14.5 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăOpiniiRelaxaţi-vă cu ei

Relaxaţi-vă cu ei

A fost campania mogulilor. Ei au fost personaj principal. Ei, Vântu, Patriciu, Voiculescu au jucat la vedere, au ieşit la suprafaţă, ca să-şi etaleze forţa şi vanitatea. I-aţi văzut în plină desfăşurare, tratând candidaţi şi mari oameni politici ca pe servitorii lor. Pocneşte Patriciu din deget? Hop, şi Năstase la uşa lui. Ridică omul de afaceri o sprânceană? Meleşcanu răspunde prezent. Are Vântu vreo nelinişte? Sună şi candidatul apare cât ai bate din palme. Zboară în Deltă sau la centrul de înfrumuseţare Vântu, Beauty&SPA din strada Paris. Ce i-a scos la lumină din tenebrele României politico-financiare? De ce n-au rămas ascunşi, la fel ca până acum, trăgând sfori din spatele cortinei?
Au ieşit la suprafaţă acum pentru că puterea lor a ajuns la apogeu, dar spaţiile de manevră li s-au micşorat teribil. Frustrarea că nu-şi pot mişca resursele apăsând pe butoanele puterii la fel de eficient ca înainte de 2007, când România nu făcea parte din UE, i-a împins în faţă. Ne amintim, desigur, cum Patriciu şi Voiculescu finanţau generos ideile eurosceptice şi pledau pentru amânarea aderării cu un an-doi. Altfel spus, îşi doreau atunci să rămână cât mai mult în afara spaţiului reglementat al UE. Aşa, ar fi câştigat mai mult şi mai repede din afaceri cu statul, iar piaţa ar fi rămas mai departe aproape închisă capitalului occidental.
Agitaţia mogulilor şi ieşirea lor la suprafaţă are însă şi explicaţii foarte particulare: pe Patriciu îl macină, pe lângă propria vanitate, şi pofta de răzbunare pentru noaptea petrecută în arest în 2005. În egală măsură, îl preocupă şi riscul a fi debranşat brutal de la resurse. Amintiţi-vă episodul Sterling. Atunci, mogulii s-au luptat între ei. Vântu a dus o campanie furibundă împotriva sa, sperând, poate, să-şi vâre el sondele prin Marea Neagră. Acesta este şi motivul pentru care orice coaliţie politică, năşită din voinţa mogulilor aliaţi temporar, are şanse mari să crape repede la masa marilor împărţeli.
Rivalitatea dintre Vântu şi Patriciu datează de cel puţin zece ani. În 1998, SOV a încercat să-l împiedice pe Dinu Patriciu să devină acţionar majoritar la Rompetrol SA, punând atunci la bătaie vreo 18 miliarde de lei.
Pe Vântu, în schimb, îl bântuie groaza de faliment. Între timp, SOV a sărăcit cumplit, fiscul i-a blocat conturi, iar procurorii îi anchetează presupuse returnări ilegale de TVA.
Greu de crezut că Vântu şi Patriciu s-au împăcat pentru binele ţării. S-au aliat temporar, pentru binele lor. Chiar şi aşa, există destule indicii că mogulul scăpătat Sorin Ovidiu Vântu s-a simţit exclus de la masă în ultimele săptămâni şi a stat cu ochii larg deschişi pe fiecare mişcare făcută de Patriciu, mogulul ajuns la apogeul puterii sale fără dinţi.
L-a surprins negociind în secret ceva, s-au întâlnit, au discutat. Ce s-a întâmplat ulterior, nu ştim. S-a predat Vântu conştient că nu va avea niciodată loc de Patriciu, într-o „ţară mică, mese puţine“? L-a atras pe Geoană într-o capcană când l-a chemat noaptea la el? S-a speriat că arestarea locotenentului său, Nicolae Popa, l-ar putea înfunda în viitorul apropiat, indiferent cine va ieşi? Greu de spus.
Cert este că răsuflarea lor otrăvitoare s-a simţit pe toată durata campaniei: filme măsluite, o presă dezlănţuită împotriva unui singur candidat, politicieni manevraţi ca pe tabla de şah, demonstraţii cinice de forţă, în direct, la televizor. Le-au dictat cozilor de topor din trusturi să strige, de dimineaţa până seara: dictatura! Au aplicat strategia pompierului incendiator: ei au amplificat vacarmul la maximum în spaţiul public şi tot ei promit să ne aducă liniştea.
Cu toate că au jucat explicit, demonstrativ, fără perdea, au existat şi încă auzim destule voci care minimalizează tema mogulilor. Întrebări fals naive de tipul: cum intervin ei în politica editorială din trusturile lor, ce dacă se întâlnesc cu politicieni, ce relevanţă are o vizită nocturnă, au avut ca scop camuflarea adevăratei dictaturi din România: recompunerea realităţii, otrăvirea spaţiului public. Candidaţii şi partidele dependente de oamenii de mai sus sunt datoare să explice de fiecare dată ce au de împărţit cu oameni ca ei, ce discută când se întâlnesc pe şest. Sau, ca să elimine orice suspiciuni, să o facă transparent.
Alţii ne spun că mogulii nu există. Doar în România ei nu se văd. În afară, ei, Vântu, Voiculescu şi Patriciu, se văd bine. Sunt ingrediente de bază din reţeta originală a capitalismului românesc de tip oligarhic. Vedeţi încă o dată filmul lui Alexandru Solomon, difuzat pe canalul Arte, un portret vitriolant al oligarhiei româneşti. În film, Patriciu recunoaşte la un moment dat că s-a distrat bine în ultimii ani, sintetizând istoria capitalismulului românesc în trei desene: rechin, balenă, caracatiţă.
Unul s-a luptat şi el cu mogulii, cât să păcălească în turul I câţiva naivi şi oameni de bună credinţă că nu lucrează pentru ei. Ulterior, Patriciu l-a numit o „subvariantă“ în raport cu alţi preferaţi ai săi, pe care îl „pregătea“ ca fiind un mare liberal. Celălalt candidat l-a făcut malefic pe Vântu, dar tot de la mogul aflăm că i-a dat voie în prealabil să se dezică de el. De unde se înţelege că paramecii politicii româneşti au căpătat dezlegare de la rechini să sară puţin afară din acvariul lor.
Vanitatea, orgoliul lor fără margini a arătat cine controlează cu adevărat o mare parte din liderii politici din România. Au zdrobit totul în jur ca să-şi etaleze puterea, dar s-ar putea ca tocmai trufia lor sinucigaşă să-i piardă. Vizita la centrul de înfrumuseţare Vântu, Beauty&SPA, cu o zi înainte de marea confruntare de joi a răsturnat brusc percepţia: din câştigător aproape sigur, omul nu pare astăzi deloc relaxat.
Unul dintre candidaţi a utilizat tema mogulilor, rebotezaţi rechini, deşi se întâlnea şi el cu ei în campania electorală din 2004 prin parcările din Tâncăbeşti. Adevăraţii competitori n-au fost în campania din 2009 nici Mircea Geoană, nici Crin Antonescu, nici chiar Traian Băsescu. Candidaţii din primul şi al doilea tur s-au dovedit doar ventrilocii celor care le oferă momente de relaxare. Dacă vă dă mâna, lăsaţi politica la portiţă, cum vă invită Adevărul lui Patriciu, şi relaxaţi-vă cu ei.

de Dan TAPALAGĂ HotNews.ro

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

27 COMENTARII