Un primar în uniformă nazistă

Am crezut că le-am trăit pe toate, dar asta chiar că nu am mai văzut-o! Un primar al unui mare oraş românesc, respectat de cetăţeni, din moment ce îl aleg de trei mandate cu procente impresionante, defilează în uniformă nazistă în propriul oraş, în faţa cetăţenilor şi a presei. Reacţia presei domestice mi s-a părut anemică, dar am pus-o pe seama caniculei şi a vacanţei. Reacţia presei internaţionale a fost violentă, ca şi cea a cancelariilor: Rusia, Israel şi Marea Britanie au reacţionat prompt. Însă politicienii români au tăcut, mai preocupaţi de comisia Ridzi, comisia Udrea sau propriile lupte intestine.
Este necesară o reacţie? Am văzut intelectuali de frunte care s-au limitat la a spune că este o manifestare teribilistă şi de prost gust. Am văzut bloggeri spunând că nu ar trebui să fim prea ipocriţi, doar n-o să aducă Radu Mazăre nazismul din nou la putere. Dar, pentru cineva mai vârstă, defilarea în uniformă nazistă este o blasfemie inimaginabilă. Nazismul a însemnat ruperea României Mari, peste un milion de morţi în cele două războaie, cel de Răsărit şi cel de Apus, şi dispariţia democraţiei pentru 40 de ani în ţara noastră. Diferenţa dintre regimul nazist şi cel comunist este foarte mică la scară intelectuală: unul a venit la putere prin vot şi s-a menţinut prin forţă armată, celălalt a venit la putere prin forţă armată şi s-a menţinut prin simulacru de vot. Ambele regimuri au fost criminale, ilegitime şi condamnate de istorie. Ambele regimuri au distrus ţări, oraşe, milioane de familii, sute de ani de istorie. O întreagă omenire a luptat împotriva acestor două regimuri, iar când, cu greu, a reuşit să le înfrângă, apare câte un dezaxat care le proslăveşte. Putem discuta la infinit dacă este ipocrit, teribilist sau maladiv să faci asemenea gesturi. Toate aceste discuţii nu fac o ceapă degerată în faţa me-
moriei unor oameni care şi-au pierdut viaţa sub cele două regimuri politice: împuşcaţi, arşi, gazaţi, înecaţi, sufocaţi, tăiaţi, spânzuraţi, înfometaţi, aruncaţi în aer…
Ca să fiu sincer, nu mă miră gestul acestui om care a fost ales primar de trei ori. Am văzut aleşi locali care au ridicat zeci de statui în judeţe în care ar fi nevoie de drumuri, apă, canalizare şi gropi de gunoi. Am văzut aleşi locali care au adevărate palate în propriul judeţ, zeci de milioane de euro în conturi bine ascunse, palate în Franţa, Germania sau Austria. Am văzut aleşi locali cărora nimeni nu le poate clinti un fir de păr din cap, căci controlează procurorii, poliţia, serviciile secrete şi economia propriului judeţ. Pe unii îi mai descrie presa câteodată, dar, cu puţină publicitate plătită şi un automobil cadou, „campaniile negative“ încetează ca prin farmec.
Ce mă miră este lipsa de reacţie a bărbaţilor de stat din această ţară: primul-mi-nistru, ministrul de interne, preşedintele, preşedintele Camerei, cel al Senatului, Emil Constantinescu, Ion Iliescu, şeful Academiei Militare, ministrul apărării. Nu am auzit pe nimeni să scoată un singur cuvânt despre această abominabilă creaţie a democraţiei fără control care este Radu Mazăre. Înţeleg că are bani, înţeleg că poate plăti pe oricine, înţeleg că nimeni nu ştie de unde îi vin banii. Dar nu pricep cum poate plăti pe toată lumea, în aceeaşi zi, în aşa fel încât să tacă la comandă.
Iar românii, care păreau că au construit democraţia şi mai aveau de luptat cu sărăcia, trebuie acum să se întoarcă spre reconstrucţia democraţiei în propria lor ţară. Căci a defila în uniformă nazistă este doar un semn că instituţiile statului sunt conduse de căpetenii mafiote, după reguli de clan, în propriul lor interes.