Riţi Miţi Piţi

Aşa suna o numărătoare la „fate’ascunselea“ în copilăria mea. Se semnala ceva încurcat pe care nişte cuvinte magice, fără sens, îl vor dezlega. Şi, în final, cineva ieşea din joc şi lucrurile o luau de la început. Cam asta este şi acum în scandalul iscat de Monica Iacob Ridzi, cel mai mare din acest an, care a mai avut totuşi câteva – Popoviciu, arestarea şefului serviciului secret al MAI, apoi circul cu Becali etc. Aş face câteva observaţii. E prima dată când într-adevăr acest guvern PD-L – PSD (mai ales PD-L-ul) este scuturat, pus în defensivă, obligat să dea explicaţii. Este luat la refec de presă, nu în articole de opinie pe baza antipatiilor. De data asta e vorba de acte, de probe scrise ştampilate, de contracte şi semnături care dovedesc că ministerul una zice, alta bea şi alta fumează. La vreme de criză se face risipă. Nişte bani dispar pe întortocheatele căi ale Domnului şi nimeni nu face vorbire de ei. Şi d-na Ridzi a preferat să se ducă la Comisia Parlamentară cu acte şi să poarte doar discuţii în termeni generali. Aş spune că s-a pregătit pentru o şuetă dacă nu ar fi o atmosferă atât de tensionată. Cu o zi înainte, declarase că ar trebui suspendată de vreme ce face o anchetă DNA (instrumentul favorit cu care Băsescu îşi rezolvă problemele). La DNA, Ridzi ar avea o soartă mai bună, dosarul poate fi îngropat, se poate da uşor NUP, Ţuluş abia a fost confirmat în post. Lucrurile pot merge înainte cu tema „corupţii noştri sunt mai buni decât corupţii lor“. Sau mai tare: corupţii noştri sunt cinstiţi, ai voştri sunt murdăriţi! Alt aspect: PD-L este în corzi. Unii cer public demiterea ministresei, alţii o apără cu zel. Stolojan, Berceanu, Olteanu, Preda, lideri cu greutate, s-au pronunţat negativ, îngrijoraţi de scăderea imaginii partidului. Alţii, ca Udrea şi Boureanu, apără tranşeea. Băsescu, atât de iubitor să se expună, s-a ascuns de data asta la Cotroceni, unde îi cheamă pe împricinaţi la vorbitor în căutarea unei soluţii care să îi salveze tronul.   
Alt aspect: televizarea lucrărilor comisiei de anchetă ne-a arătat nişte parlamentari care nu depăşesc un nivel submediocru. Am auzit un limbaj colorat şi agramat care ar jigni mahalaua. Acolo se ştia bine limba română. Golăneala, miştocăreala, jignirile, şantajele merg cu folos. A fost un test pe care aproape fără excepţie l-au căzut. Surprinzător, mulţi dintre combatanţi sunt tineri. Te aşteptai de la ei puţină elevaţie, ştiinţa argumentelor, neutralitate, profesionalism, un nou stilt. Rezultatul a fost dezamăgitor. Cine vine din urmă e mai vulgar, mai primitiv decât generaţia a 3-a şi medie. Tinerii au învăţat şmecherii, au furat meserie, dar au deprins lucrurile urâte, mizeriile politicii. Au preluat defectele predecesorilor şi nimic altceva. Au impresia că pot ajunge sus prin agresivitate, mitocănie, cabotinism, jigniri adresate în direct, cu camerele TV îndreptate spre ei. Aşa vor să îşi facă un rost în politica românească. Au şi modele, ce e drept. Vadim, Băsescu, Becali sunt vârfurile acestui stil politic de succes. Tinerii îi imită sperând să se caţere şi ei acolo. Vorbele grele atrag atenţia presei. Aşa sunt mediatizaţi pentru expresiile colorate folosite, pentru sămânţa de scandal. Dacă ai audienţă, televiziunile te invită, aşa vei ajunge să ai şi voturi. Acesta e calculul malefic. Nu contează scandalul, ruşinea, important e să se vorbească despre tine. De aici poţi să visezi la orice carieră. Lipsiţi-i de camerele TV şi veţi vedea că devin aproape normali. Coboară tonul. Normali totuşi nu sunt pentru că au ajuns în parlament, în guvern, pe baza unei vădite antiselecţii, a nonvalorii lor. Calităţile umane şi profesionalismul nu au fost criterii de selecţie. Dar, macăr şi-ar aduce aminte de cei 7 ani de acasă. Şi ne-ar scuti pe noi să mai inventariem în direct la TV expresiile jignitoare din limba română.