Traian Băsescu a executat un tur de forţă la începutul săptămânii: în aceeaşi zi a vorbit în parlament despre necesitatea unui împrumut extern, a îndemnat guvernul şi coaliţia la putere să facă reforme necesare, apoi a mers la TVR, unde l-a asigurat pe Mircea Geoană că nu o să rămână virgin. Diferenţa între cele două tipuri de discurs îl defineşte pe politicianul, dar, mai ales, pe omul Traian Băsescu. Încă o dată se vede că preşedintele are instincte bune, dar nici un fel de gândire strategică. Ba, mai mult, nu are nervii necesari unei strategii coerente. Ce vreau să spun? Preşedintele Băsescu din parlament are dreptate. Am mai scris în acest spaţiu despre situaţia economică, despre găurile din buget şi lipsa de reformă a sectorului public. Sunt dintre cei care cred că un guvern de la Bucureşti nu poate rezista presiunii populiste a sindicatelor şi parlamentului fără o ancoră externă, deci un împrumut extern este în primul rând un semnal politic. Aşa că discursul cuminte, citit cu ochelarii pe nas de preşedinte în faţa parlamentarilor mi se pare rezonabil.
Din acest discurs, e limpede că Traian Băsescu favorizează stabilitatea, cel puţin aşa o spune răspicat. Mai mult chiar, toate obiectivele pe care el le vede necesar să fie atinse au nevoie ca guvernul Boc să funcţioneze. Deocamdată, guvernul funcţionează cu cele două partide colaborând la eşalonul doi şi ignorându-se la vârf. Şi nici nu se putea altfel câtă vreme Traian Băsescu şi Mircea Geoană vor fi cel mai probabil rivali pentru alegerile prezidenţiale din acest an. În mod paradoxal, al doilea mandat al lui Traian Băsescu depinde de modul în care menţine, cât mai mult posibil, pacea cu Geoană şi cu PSD: un eşec al guvernului Boc în plină criză s-ar deconta dramatic în popularitatea preşedintelui.
Acesta fiind contextul, ieşirea nervoasă a lui Traian Băsescu la TVR ţine mai mult de patimă şi nervi decât de raţiune şi strategie. Chiar întrebat fiind ce părere are despre intenţia lui Geoană de a-i fi contracandidat, Băsescu ar fi trebuit să găsească o cale de a ocoli întrebarea sau de a spune elegant că îl va învinge. În loc de asta, preşedintele a declanşat un atac nuclear, l-a umilit pe liderul PSD nelăsându-i altă şansă decât să escaladeze conflictul dacă vrea să nu fie luat peste picior în PSD. De aici o întreagă sarabandă a replicilor, iar acum conflictul politic a migrat dinspre tema alegerilor spre acordul cu FMI: PSD se opune. Din păcate, PSD răspunde lipsei de tact a preşedintelui cu o lipsă de viziune: brusc, după ce guvernul PSD din 2000 – 2004 a dus la capăt acordul precedent cu FMI şi nu i-a fost rău, acum, PSD îşi descoperă vâna anti-FMI. Ca să vezi unde dai şi unde crapă în politica noastră.
Coaliţiile de guvernare rezistă greu în România. De fapt, toate cele de până acum s-au destrămat înainte de termen. Guvernul Boc are oricum puţine şanse să reziste pe termen lung, dar dacă se prăbuşeşte înainte de a se potoli criza economică şi de a repune pe picioare bugetul lăsat vraişte de cuplul vesel Vosganian – Tăriceanu atunci e de rău. Iar Traian Băsescu nu mai ar e nici o scuză de această dată: când stai pe un butoi de dinamită, nu te joci cu bricheta pentru că te enervează freza lui Geoană.
